SZONGOTT, Kristóf (1843-1907)
Pe numele adevărat Hacic Azduatzadurian — mai degrabă Asvadurian, personalitate ilustră a armenilor din Transilvania. Istoric, etnograf, filolog, pedagog, poliglot și traducător erudit, armeanul Szongott Kristóff (Hacic Asduatzadurian) s-a născut în anul 1843 în Maros Bogaton. A fost considerat de contemporanii săi, unul dintre marii animatori ai renașterii și mișcării de rearmenizare din Transilvania. Ambii părinți i-au fost de origine armeană: tatăl se numea Hovannes, iar mama Hripsime, descendentă dintr-o veche familie de armeni din Moldova și Polonia, pe nume Donovachian. Szongott Kristóf a urmat școală armeană în orașul Gherla, avându-l ca dascăl pe scriitorul și omul de știință Zakaria Gabrus. Liceul l-a absolvit la Alba Iulia. Reputatul istoric, Suren Kolangian din Armenia, care a studiat ani de zile la fața locului istoria armenilor din Transilvania, a publicat următoarele despre cărturarul Dr. Szongott Kristóf: „La 20 de ani, comunitatea armeană din Gherla îl numește profesor la clasele secundare ale școlii armene. Cu anii, el devine directorul școlii, predând la catedră limba armeană, timp de 40 de ani. Mulți dintre elevii lui au ajuns personalități de vază în Transilvania și Ungaria. Neobosit activist al obștii armene din Gherla, S. K. a condus o școală de meserii, a luptat pentru dezvoltarea orașului, a intrat în viața politică devenind deputat, membru de onoare al Societății Sf. Stepan, membru corespondent al Societății de etnografie din Transilvania (sec-ția armeană). De numele lui se leagă întemeierea și redactarea publicației „ARMENIA”, revistă de armenologie în limba ungară (1887-1907) la care au semnat circa 170 de colaboratori, din Gherla, din Transilvania și de peste hotare. Szongott Kristóf este autorul a sute de articole și studii de armenologie, un consecvent colaborator al publicațiilor armenești: Panaser (Patria), Mșiag (Tiflis), Arevelk (Constantinopol) etc, unde a scris și publicat în limba armeană. El este autorul a două monografii despre Gherla (ambele tipărite), fiind socotit cel mai mare istoric al orașului. A mai publicat: „Genealogia familiilor armene din Ungaria” (1898), „Etnografia armenilor din Ungaria” (1913). Aceluiași autor i se datorează traducerea în limba ungară a „Istoriei armenilor” de Movses Horenați (1892). Tot datorită străduințelor sale, s-a creat la Gherla și un muzeu armenesc. Din păcate, el n-a avut bucuria să vadă cu ochii lui deschiderea acestui așezământ, pe care l-a înzestrat cu mobilă donată de el, cu obiecte și cărți de mare preț. „Este o obligație a noastră — scria Szongott Kristóf — să ne jertfim capacitatea, puterea, avutul și sănătatea noastră, pentru națiunea noastră”. A trecut în neființă în anul 1907 (24 ianuarie), fiind înmormântat, cu mare cinste, într-o criptă a Catedralei armene din Gherla, acolo aflându-se și alte personalități de vază ale coloniei armene din acest oraș. Pe mormântul lui se poate citi următoarea inscripție: „Aici zace Szongott Kristóf, profesor al liceului armean, redactor al revistei „ARMENIA”, primul director al Muzeului Armenesc, care toată viața s-a dăruit țelului mare armenesc, până la sfârșitul vieții sale. A murit la 64 de ani”. Despre personalitatea și viața lui Szongott Kristóf s-au scris numeroase monografii și articole semnate de părintele Grigore Govrighian, Dr. Eghia Hovannesian, Gabany Ianos, Suren Kolangian în „Enciclopedia Armeană” volumul 10 (Erevan, p. 508-509, 1984). În Editura „Ararat” din București a văzut lumina tiparului, în anul 1996, în limba română, „Istoria armenilor din Transilvania”, având 450 de pagini, în care autorul Nicolae Gazdovits, dedică paginile 406-407 aceluiaș cărturar armean.
