SUCHIANU, D. I. (1895-1985)

Scriitor, critic cinematografic, promotor al cinematografiei autohtone româ­ne. În monumentala sa Istorie a literaturii române, (compendiu, p. 428) G. Călinescu îl socotește pe D. I. Suchianu „Un amator care dizertează inteligent și volubil despre (amor, tinerețe, cinemato­gra­fie, prostie, moarte)”. S-a năs­cut în București la 2 septembrie 1895. Licențiat al Fa­cultății de litere și filosofie din București. Doctor în științe economice la Universitatea din Paris. În anul 1933 fon­dează sindicatul cinemato­grafiștilor din România, fiind ales președinte. Între 1938-1940 este desemnat Director general al Direcției cinema­tografice, având un rol ho­tărâtor în organizarea Cine­ma­tografiei de Stat și la construirea unui studio al Ofi­ciului Național al Cinemato­grafiei. Lucrări publicate: Curs de cinematograf, (1932); Marlene Dietrich (monografie, 1966); Vedetele filmului de odinioară, (1968); Erich von Stroheim (monografie, 1970); Filme de neuitat, (1972-1977) — antologie în 4 volume, în colaborare cu Constantin Po­pescu; Metamarfoze cinema­tografice, 1975; Neste­mate cinematografice, 1980. D. I. Suchianu descinde din­tr-o familie veche de armeni din Moldova. Înaintașii lui purtau numele de Suchianț. A încetat din viață în ziua de 17 aprilie 1985.