SOCOR, Gabriel (1848-1928)
Doctor, primul profesor universitar de fiziologie umană. S-a născut la Iași în anul 1848, luna august. A fost fiul unei familii vechi de armeni din Moldova. „Ararat” (de sub direcția lui V. Mestugean) a publicat că s-a stins din viață la vârsta de 80 de ani, în anul 1928, în aceeași zi de august în care s-a născut. A fost înmormântat la cimitirul armean din Tătărași (Iași). În legătură cu viața și opera lui Gabriel Socor, redăm dintr-un articol, publicat de Dr. Alfred Reiner, în revista „Ararat” (seria nouă): „Nu cunoaștem o lucrare care să trateze istoria familiei de armeni, care au purtat numele de SOCOR și au contribuit mult la îmbogățirea culturii române prin opera lor, integrați perfect în atmosfera intelectuală românească și despre care mulți dintre contemporanii noștri nu mai știu că au fost armeni! Primul Socor care și-a înscris numele la loc de cinste în istoria învățământului superior ieșean a fost Gabriel Socor, născut la 15 august 1848; i-a revenit onoarea de a fi primul profesor de fiziologie umană (1881-1913) la Facultatea de Medicină a Universității din Iași. Specializat în Germania la profesorul Ernest Wilhem von Bruker, dr. Gabriel Socor a pus bazele medicinei experimentale la tânăra facultate ieșeană, a organizat un laborator bine înzestrat, în care se desfășura învățământul practic al studenților la nivel european, considerat ca cel mai înzestrat laborator de fiziologie umană din România. A avut preocupări într-o serie de domenii noi, necunoscute până atunci, bazate mai ales pe fiziologia și psihofiziologia sistemului nervos central. Trebuie evidențiată orientarea dinamică a profesorului Gabriel Socor într-o epocă în care se făcea prezentă o limitare excesivă a anatomiei clinice, preocupările sale reprezentând primele cercetări în medicina românească. În același timp a inspirat lucrări colaboratorilor și studenților săi. Profesorului Socor îi datorăm primele cercetări românești referitoare la influența exercitată de muzică asupra omului și animalelor. Sub îndrumarea sa a fost elaborată prima teză de doctorat în medicină și chirurgie cu subiectul: „L. Mendel, Contribuții la studiul psihofiziologiei muzicale”, (teza nr. 286, Iași 1907). Peste ani dr. medic Marta Trancu Rainer va aminti în Jurnalul său: „profesorul Gabriel Socor care ne făcea atât de frumos fiziologia”. Între 1900-1915 a predat un curs de oftalmologie, conducând totodată și serviciul clinic de la spitalul Sfântul Spiridon; apoi unul de farmacologie. Faptul că a predat discipline diferite nu trebuie să mire cititorii de azi, unele discipline nu erau perfect delimitate decât în marile centre universitare europene. La noi era epoca de început a învățământului medical superior și profesorii au predat studenților materiile pe care le stăpâneau mai bine fără a neglija completarea lor cu progresele Europei în știința medicală. Profesorul G. Socor a fost printre primii profesori universitari, care și-au editat prelegerile. O perioadă i s-a încredințat și demnitatea de decan al Facultății de Medicină din Iași, în care calitate a susținut revendicările studenților, în timpul grevelor din 1909. I-a sprijinit activ, asumându-și mari riscuri. A fost membru al Asociației medicilor din România (1897), a publicat un număr important de lucrări științifice unele dintre ele fiind foarte folositoare și azi celor care studiază trecutul medico-istoric al Iașului: „Analele Casei Spitalelor și Ospiciurilor Sf. Spiridon”, Iași, 1893 sau, „Statistica pe anul 1889 a serviciului de oculistică însoțită de observații clinice”, Iași 1890, 127 pagini. Profesorul Gabriel Socor a luptat împotriva mizeriei, atitudine care reiese clar, printre altele, din „Raportul științific relativ la activitatea ambulanței rurale în județul Vaslui” 1877, 60 pag. Dintre lucrările cu caracter pur științific mai cităm: „Tratamentul conjuctivitei granuloase cu iridiu”, Iași 1907, „Câteva cercetări asupra oboselii musculare la om” Iași, 1902.
Izvoare:
Enciclopedia „Cugetarea”, București 1940, p. 793;
Revista Ararat (seria veche) nr. 52 din octombrie 1928, p. 5.
