SERAFIM, Bedros-Petru (1775-1846)

Dragoman, a­par­ținea unei familii de ar­meni catolici. S-a născut la Constantinopol în anul 1775. La început s-a crezut despre el că ar avea origine franceză, dar într-un raport al Consu­lului francez din București, se arată că domnitorul Grigore Ghica trimite armeanului (sub­linierea noastră) Ioan Serafim, fratele mai mic al dragoma­nului Bedros-Petru Serafim…” (vezi: Hurmuzaki, volumul XV, p. 1168). Cu­noscând șap­te limbi orientale, Bedros Sera­fim a lucrat ca translator la ambasadorul Franței, din Constantinopol. În 1812 este folosit, ca tălmaci, pe lângă Împăratul Napoleon Bona­par­te, în timpul campaniei din Rusia. După înfrângerea acestuia la Berezina, dragomanul Bedros ia calea Constanti­no­polului, dar pe drum, se o­preș­te la București și rămâne, aici definitiv. Se apucă de afaceri și reușește, în scurtă vreme, să agonisească o a­vere frumoasă. Se căsă­to­rește cu o româncă, Maria, cu care are cinci fete. Dragomanul este împământenit și introdus în cercurile intime ale domnitorilor. În 1832, frații Bedros și dr. Ioan Serafim, cumpără Hanul Câmpineanu precum și toate casele dimprejur, care se întindeau de la Podul Mo­go­șoaiei până la zidurile Ha­nului Șerban Vodă. În Bucu­rești, în acea vreme, a circulat și o legendă stranie, privind moar­tea fulgerătoare a dragomanului Bedros. Se zice că Vodă Ghica l-ar fi poftit, de Paști, pe dragoman la masă, la palat. Cum Vodă obișnuia să mănânce așezat turcește, la o masă joasă, lucru care nu i-ar fi convenit dragomanului datorită burții sale imense, Bedros Serafim trimite lui Vodă, ca dar, o masă europeană din mahon sculptat. Era prin 1846. Prețiosul invitat se așează la masă cu o poftă de lup. În fața lui o farfurie întinsă, numai cu scrumbii, care îi tot dădeau ghes să mănânce. Una după alta, Serafim ajunse la a treisprezecea scrumbie pe care o înghițise, când, deodată, lăsă capul în farfurie, și nu se mai ridică.

Izvoare:

George Potra — Documente privitoare la istoria orașului București. Editura Academiei, Bucu­rești 1961; Edvard Jeam­gocian: Dragomanul Bedros Serafim, articol în „Ararat” (seria nouă).