PAMBUCCIAN, Kricor (1915-1996)

PAMBUCCIAN KricorPersonalitate de frunte a medicinii românești, profesor dr., om de știință, conside­rat cel mai mare anatomopatolog din țară. S-a născut la Adana (Turcia), în ziua de 20 august 1915, din ambii părinți de origine armeană. Eveni­men­tele anului 1915 din lu­mea otomană, îl obligă pe pă­rintele său să-și ia familia și să se refugieze, la început în Siria, apoi în Liban, Cipru (Lar­n­aca), iar în anul 1924 să găsească adăpost definitiv în România, la Cons­tanța. Cla­sele primare le ab­solvă la Școala Evan­ghelică germană, iar cele secundare la liceul „Mir­cea cel Bătrân”, unde obține, în fiecare an, premiul I. La terminarea liceului și absolvirea bacalaureatului, tot pe locul I, Kricor Pam­buccian este sărbătorit de școa­lă, la Cazinoul din orașul de la mare, cu participarea fanfarei Regimen­tului 34 in­fan­terie și, onorat cu un premiu special. Minis­trul învă­ță­mântului din acea vreme, profesorul Dimitrie Gus­­ti, prestigios sociolog, af­lând de excelentele rezultate ale acestui elev, l-a întrebat ce profesie ar vrea să îm­bră­țișeze. K. P. a răspuns: „medicina, pentru că vreau să alin suferințele oamenilor”. Între anii 1936-1942, K. P. ur­mea­ză cursurile Facultății de Me­dicină din București, pe care le absolvă cu „Mag­na cum laudae”. Te­ma tezei de doctorat: „Can­cerul experimental chimic”. În 1939, deși încă student, Kri­cor Pambuc­cian este numit prin chemare, de către Se­natul Universitar Bucu­rești, preparator universitar la catedra de Anatomie Patolo­gică. Parcurge toate treptele universitare până la cea de șef de disciplină. Din anul 1980 trece la Institutul de medicină legală „Mina Mino­vici”, cu titlul de medic primar, gradul I. Între 1939-1985, lucrează în cercetare la Institutul „Victor Babeș”. A fost medic primar la spitalele Colentina, Colțea, Floreasca, Brâncovenesc și Spitalul Mi­litar Central, cu gradul de medic maior, șef al laboratorului de Anatomie Pato­logică și Medicină Legală. În timpul războiului, între anii 1942-1945, Kricor Pambuc­cian este prezent pe front ca medic de batalion la regimentul 10 Vânători. A fost decorat cu Ordinul Sanitar, cu panglică de Virtute Militară cu spade și citat pe Ordin de zi pe Armată, pentru asistența medicală acordată civililor în zonele ocupate (bătrâni, fe­mei și copii), conform unei legi umanitare a Crucii Roșii Internaționale. Era mândru că este veteran de război cu gra­dul de medic lt. colonel în re­zervă. Profesorul universitar, Kricor Pambuccian a știut să îmbine în mod armonios, mun­ca didactică cu cea știin­țifică și sanitară. A participat activ la o multitudine de congrese științifice din țară și din străinătate, unde a susținut referate de specialitate: „For­me atipice de tuberculoză” (Harcov), „Trichineloza” (Wroc­-­law – Polonia), „Liche­nul plan bucal” (Paris), „Tratamentul anchilozei temporo-mandibulare” (Lyon), „Tratamentul bolii reumatismale” (Palma de Majorca), „Parodontopatia” (Istanbul), „Trichineloza” (Miami – SUA), „Leucoen­cefalita Van Bogaert” (Sofia). A prezentat 300 de comunicări, referate, rapoarte și corapoarte la simpozioanele din țară și a publicat câteva sute de articole în publicațiile anatomo-chimice și experimentale. A scris trei manuale de Morfopatologie și trei monografii: „Trichineloza”, „Microscopia electronică” și „Tumorile cardio-vasculare”. A condus 80 de lucrări de di­zertație pentru doctorate în medicină, în țară și în străinătate: RFG, Grecia, Liban, Sudan, Israel, Yemen, Mali, Coreea de Nord. Coautor la „Dicționarul Medical”, „Stările precanceroase și diagnosticul precoce al cancerului” (Cen­te­narul Ins. Babeș, 1987). Secretar general al filialei București a Uniunii Științelor Medicale, președinte al So­cietății de Morfopatologie — filiala București, membru în Sfatul Științific al Ministerului Sănătății, membru în Colegiul de redacție al „Revistei de Morfologie normală și patologică”, membru în Colegiul de redacție la revista „Mor­pho­logie et Embryologie” (Editura Academiei Române), membru în Comisia inter­na­țională a Trichinelozei cu se­diul la Wroclaw (Polonia), membru al Uniunii Medicale Balcanice, membru al Co­mi­siei internaționale de implantologie din Bremen (Germa­nia), membru al Societății In­ternaționale de Odontologie și Paradentologie cu sediul în Bruxelles (Belgia). A fost citat în „Men of Achievement” ediția a V-a (1978) Inter­na­țio­nal Biographical Centre Cambridge, England și în „The International Register of Profiles”, Edition IV/V, Cam­bridge, England, 1981. I s-a decernat Medalia „Albert Ein­stein” de bronz 1989, Unive­r­sal Intelligence Data Bank of America. De asemeni medalia „Nerses Șnorhali” oferită de Sanctitatea Sa Vazken I, Pa­triarh Suprem și Catolicos al tuturor armenilor (1978). În în­treaga sa carieră pedago­gică a pregătit peste 20000 de studenți atât din țară cât și din străinătate. Profesorul universitar dr. Kricor Pambuc­cian a avut o prezență activă și în viața comunității armene din care făcea parte. Timp de 50 de ani (1945-1994) a fost vice-președinte al Consiliului eparhial al bisericii armene din România, iar prin hotă­râ­rea IPSS arhiepiscopul Dirayr Mardighian, a fost numit pre­ședinte de onoare. Om de aleasă cultură, K. P. îl cita adesea pe Homer: „un medic valorează cât mulți oameni”. Iar lozinca vieții sale, un vers din „Faust”, de Goethe, rostit de corul îngerilor: „Pe acela noi îl mântuim, care veșnic nă­zuiește pentru binele ome­nirii”. K. P. și-a iubit, fără nici-o ierarhizare, cu aceeași patimă, familia, neamul, bi­serica și profesia. La împlini­rea vârstei de 80 de ani (9 iunie 1996), Uniunea Arme­ni­lor din România și întreaga colonie armeană din Bucu­rești, cu participarea largă a unor reputați profesori și me­dici, colegi, sau discipoli ai lui Hippocrat, l-au aniversat, în mod sărbătoresc la Biblio­te­ca armeană „Dudian” din Ca­pitală, pe veneratul profesor și om de știință, Kricor Pambuc­cian. La numai câteva zile du­pă această aniversare, desti­nul a vrut ca în ziua de 14 iu­nie 1996, profesorul să în­chidă ochii pentru veșnicie.


Izvoare:

Aida Cozighian-Hulubei: „Prof. Univ. Dr. Kricor Pambuccian, marcantă personalitate a medicinii românești”, în „Ararat”nr. 58/1994.