MIKULI, Carol-Axinian (1821-1897)
Compozitor, pianist, profesor. S-a născut în Cernăuți, la data de 31 octombrie 1821. După absolvirea școlii secundare se înscrie la Facultatea de medicină din Viena, dar se abate de la drumul ales, plecând la Paris, pentru a studia pianul cu vestitul compozitor Chopin, începând din anul 1844 și până la moartea compozitorului. Stabilirea pe meleagurile moldovene a familiei Axinian, din care provine și Carol Mikuli, s-a petrecut probabil către sfârșitul secolului al XII-lea. Se pare că a fost atras în Țara Moldovei de interese comerciale, sau poate dintr-un spirit cavaleresc pus în slujba vreunui domnitor al Moldovei. De altfel, în documente mai vechi, se povestește de un cavaler armean pe nume Mikuli, aflat în serviciul mănăstirii din Admont – Styria, în calitate de „maestru de vânătoare” (vezi Eugen Păunel: „Vasile Alecsandri și Carol Mikuli”, în „Făt Frumos”, anul X nr. 1-2, 1935). Tatăl compozitorului, pe nume Ștefan Mikuli, făcea parte din rândul celor mai de seamă negustori din Bucovina. Casa acestuia era mereu deschisă. Aici își dădeau întâlnire boierii moldoveni intelectuali: Hurmuzachi, Mustață, Alecsandri, preotul Iraclie Porumbescu, tatăl lui Ciprian Porumbescu. Micuțului Carol nu i-a lipsit nici dascălul de „franțuzească” și nici cel de clavir (vezi „Carol Mikuli” — restituiri muzicale de Corneliu Buiescu, Editura Muzicală, București 1977, p. 10). În timpul Revoluției din 1848, Mikuli revine în patrie. În 1850 întreprinde o călătorie în principatele românești, unde în apropierea lăutarilor vestiți din Iași și București alcătuiește o culegere celebră de cântece: „48 arii naționale românești”, (doine, hore, cântece de lume, cântece haiducești). După ce realizează câteva turnee concertistice prin țări străine, în 1853 este numit director artistic al Societății de muzică din Lemberg, apoi director al Conservatorului. A publicat operele lui Chopin, după însemnările, corectările și variantele autografe ale autorului. A scris muzică instrumentală și vocală, culegeri de folclor, lucrări didactice, ediții critice ș.a.
Izvoare:
R. Ciocan-Ivănescu: „Carol Mikuli (Axinian) elev al lui Chopin”, în „Ararat” nr.64/1994;
Enciclopedia „Cugetarea”, București 1940, p. 550;
Compozitori și muzicologi români — (Mic lexicon), București 1965, p. 243.
