COSMIN, Victor (1877-1903)

Pe numele adevărat Bogdan Sirmabuic. Poet. Născut la Bacău în 1877; a urmat cursurile primare la Moinești – cu preotul David Climescu. A absolvit cursurile secundare la Galați, socotit ca un element bun. Devine licențiat al Academiei de finanțe. Mai târziu, ocupă o catedră la Școala de comerț din Galați. Nume notoriu pe timpul lui, s-a distins ca ziarist, colaborând la „Universul” și la diferite reviste literare. Suflet sensibil, adânc mișcat de suferințele consângenilor săi (armeni n.n.), el nu și-a lăsat o clipă lira, publicând în 1897 în revista „Aurora” poezia: „Martirilor eroi”. Poetul a încercat să găsească cheia adevărată a soartei într-o versificație directă, debarasându-se de cuvinte și silabe fade. Amăgit de iluzii el vede, însuflețind marmura sculptorului, în femeie:

Acum când slăvit maestru

Te gătești cu dalta-n mână

Să sculptezi un chip de zână,

Acum când desăvârșirii

Ce-ai visat de ani de zile

Trup voiești să dai de dorul

Vreunei gingașe copile,

Fă din minte numai chipul,

Trupul, splendidei fecioare

Mlădioasă ca talazul

Delicată ca o floare.

Dar în pieptul meu n-aprinde

Pofte, patime, dorințe –

Nici să nu-mi sădești în minte

Gânduri, visuri, năzuințe.

Ochii mei să nu cunoască

Focul lacrimiei în lume

Nici cu dor, în zări, departe

Ochii mei să nu se-ndrume.

(Ruga marmorei)

Asupra poetului s-a proiectat uriașa influență a lui Eminescu, ucigătoare pentru talentele neajunse la maturitate. Chiar dacă puțini mai sunt cei care întorc filele îngălbenite, unde stă scris numele unuia care s-a confruntat cu viața, care s-a dezvoltat într-o atmosferă de luptă și care neputându-se împăca cu scăderile vieții moderne și-a pus capăt zilelor în dimineața de 11 martie 1903, aruncându-se din tren în apropiere de gara Bacău, poetul V. Cosmin rămâne la căpătăiul multor gânduri.

Izvoare:

Bogdan Căuș: „Un uitat: poetul V. Cosmin”, „Jurnalul Iliterar” (Director: G. Călinescu), Nr. 30 din 1939.