BUICLIU, Nicolae (1906- 1974)
Compozitor și profesor. Se trage dintr-o familie de armeni din Basarabia. S-a născut la Corabia, 6 septembrie 1906. Moare în București, la 18 aprilie 1974. Studiile muzicale le-a început la Conservatorul din București (19261934) cu profesorii Gh. Cucu, (teorie solfegiu, dirijat coral), Alfonso Castaldi, (armonie, contrapunct), Dimitrie Cuclin, (forme muzicale, orchestrație, compoziție), Constantin Brăiloiu, (istoria muzicii). S-a perfecționat la École Musicale César Franck din Paris (1937- 1938). A urmat Facultatea de filosofie din București fiind licențiat în estetică. Profesor de muzică, inspector general în învățământul secundar (1944-48), profesor de contrapunct și fugă la Conservatorul din București. A scris articole, eseuri, cronici, în revistele „Muzica”, „Contemporanul”, „Gazeta literară” etc. A fost distins cu Mențiunea I la concursul de compoziție George Enescu (1933), cu Premiul de Stat (1952-54) și cu titlul de Maestru Emerit al Artei (1957). A scris muzică de teatru: Ifigenia de Mircea Eliade, Doamna Chiajna, operă în 3 acte, inclusiv libretul, după nuvela cu același nume de Alexandru Odobescu. Premiera a avut loc la Opera Română (1970). A scris muzică simfonică: Simfonia I „Rustica” în La minor (1940), Simfonia a II-a cu cor, Concert pentru pian și orchestră în Re major, Concertul pentru vioară și orchestră în Mi major, Simfonia IV-a în SI bemol major și altele. Autor de muzică de film, de cameră, muzică corală, Cântece pentru copii etc. Nicolae Buicliu a fost un creator riguros și exigent profesional, fiind un excelent cotrapunctist și un adept al construcțiilor sonore echilibrate. Creația lui se impune prin esența ei lirică și epică, susținută de o melodică post-romantică robustă, cu tentă națională.
Izvoare:
Viorel Cosma: Muzicieni din România (Lexicon), Compozitori și muzicieni români — Editura Muzicală, 1965 și 1989
