BOOS, Constantin Stihi (1936-1992)

Erudit muzician. S-a născut la Focșani, în anul 1936. Tatăl său, ar­mean, pe nume Hacic Boos, a fost un stră­lucit profesor de flaut, iar mama sa, Alexandrina Boos, profesoară de canto și de limbi străine la Conservatorul din Cluj, socotită o muziciană dotată. Constantin Stihi Boos a respirat de mic copil, într-un climat familiar de intelectuali, tainele și valorile muzicii clasice și contemporane. A absolvit, cu brio, toate etapele învățământului primar, secundar și universitar, fiind angajat ca specialist bine pregătit, la cabinetul de muzică al Bibliotecii Academiei. Desăvârșit cunoscător al mai multor limbi de circulație universală, Boos a realizat o sumedenie de traduceri, mai ales din română în engleză, impunându-se atenției generale, prin modestia, seriozitatea și spiritul penetrant de care a dat dovadă. Iată câteva dintre titlurile traducerilor sale în limba engleză: Romanian Folk Muzic de Tiberiu Alexandru; Muzica în Moldova medievală; Impresionismul, studii privind relația lui George Enescu cu impresionismul. El a făcut o importantă descoperire, îmbogățind bibliografia enesciană: Sonata — Torso pentru pian și violoncel, total necunoscută, precum și manuscrisul nr. 986, conținând o lucrare considerată dispărută timp de 70 de ani: Frantz Schubert – George Enescu-  Andante con moto, din Trio nr. 2 op. 100, transpus pentru orchestră. Din multitudinea de lucrări, cronici, eseuri, analize critice, comentarii, bibliografii, putem cita următoarele: „Shakespeare, un psiholog modern”; „Studii de bizantologie și etnografie”; „Muzica românească și marile ei primeniri”; „Revelațiile manuscriselor enesciene — mărturiile ineditelor”; „O mare moștenire muzicală românească din vremea lui Ștefan cel Mare și a urmașilor săi — Școala de la Putna”; „Béla Bartok și muzica populară românească” — o prezentare analitică a legăturilor complexe ale marelui compozitor și muzicolog maghiar bănățean, cu muzica populară românească și cu revelarea specială a meritelor sale, care au dus la alegerea sa ca Membru de onoare — post mortem al Academiei Române; „Operele cu tematică patriotică ale lui Eduard Caudella”; „Un moment universal și altul național din viața și activitatea lui George Enescu”. Multe alte lucrări și studii aparținând lui Constantin Stihi Boos au rămas nevalorificate. În 1991, după schimbarea de regim din țară (până atunci refuzându-i-se dreptul de a se înscrie la doctoratul în muzicologie), Boos se înscrie la doctorat cu tema „Zamolxis — privire istorică-morfologică în contextul spiritualității traco-getice”, la Institutul de Tracologie, avându-l ca îndrumător științific pe profesor dr. Vasile Tomescu. Ne-a lăsat un patrimoniu cultural de mare valoare, inclusiv monografia dedicată marelui compozitor englez Henry Purcell. La vârsta de 56 de ani, în plină putere creatoare, Boos trece în neființă.

Izvoare:

Ion Potopin, „Un muzician erudit: Const. Stihi Boss” — revista „Ararat”, nr. 26/1992.