BODURIAN, Măgărdici (1881-1959)

Preot-vicar armean de rit catolic din Transilvania, cărturar de prestigiu și propovăduitor al culturii armene. S-a născut în Anatolia (Partizag), în anul 1881. La vârsta de 16 ani urmează Academia teologică a Mechitariștilor din Veneția (La San Lazzaro dei Armeni), pentru ca în anul 1902 să fie hirotonisit preot catolic. La început, ajutor de bibliotecar, apoi în colectivul redacțional al publicației „Pazmaveb”, părintele Bodurian se stabilește în Transilvania, la Dumbrăveni, unde găsește o puternică colonie armeană, cu biserică proprie, școală, etc. Aici, în dubla lui calitate de preot și profesor, duce o activitate laborioasă, câștigând prețuirea și simpatia enoriașilor din oraș. În timpul războiului turco-bulgar, preotul Bodu­rian creează condițiile necesare pentru ca un număr de 100 de tineri armeni din Turcia să emigreze în Transilvania. După încheierea Primului Război Mondial, preotul Măgărdici Bodurian se stabilește la București, unde editează în limba armeană publicația: „Masis” (apare timp de doi ani 1920-22). Apoi, la început singur, iar în continuare cu Harutiun Atanasian, scoate săptămânalul „Erghir” (Țara) care are o viață de patru ani 1925-29. În anul 1938 apare „Hai mamul”, ziar care se bucură de o răspândire largă în toate coloniile armenești din țară. Activitatea lui prodigioasă ca ziarist și scriitor de limbă armeană este remarcată de marele poet și cărturar Arșag Ciobanian din Franța, care îl omagiază în mod deosebit pe modestul păstor intelectual din România, într-un articol publicat în „Anahid” din Paris. Profund îndurerat, în urma evenimentelor tragice din Turcia, preotul Bodurian transmite, într-o cărticică scrisă în limba română, „Semiluna roșie”, adâncul său protest împotriva fărădelegilor. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Bodurian se va găsi în mijlocul enoriașilor săi armeni din Dumbrăveni și Frumoasa. În anul 1959, IPSS Catoligosul tuturor armenilor de la Ecimiadzin, patriarhul suprem Vazken I, îl invită pe preotul armeano-catolic Măgărdici Bodurian să viziteze Armenia. La 8 decembrie, în același an, inima preotului Bodurian încetează să mai bată. A fost înmormântat, cu toate onorurile creștinești, la cimitirul prelaților de la Ecimiadzin.

Izvoare:

Hovanes Kalpachian „Rumanahai cahută“, Editura „Sf. Iacob“ Ierusalim, 1979, p. 296.