ASLAN, Ana, (1897-1988)

Profesor doctor, membru al Academiei Române, personalitate de seamă a științelor medicale și învățământului superior din România. Fost director general al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie din București. Tatăl său Măgărdici Aslan, brăilean de vază, a făcut parte din conducerea Societății de Binefacere a armenilor din orașul dunărean. În Biobibliografia savantei Ana Aslan, întocmită în limba franceză, sunt pomenite două dintre rudele ei apropiate: profesorul, filosoful și scriitorul Garabet Aslan și dramaturgul I. C. Aslan. Aflându-se în vizită la mănăstirea armeană „Sf. Iacob” de pe lângă Patriarhia din Ierusalim, în timp ce conversa cu clericii armeni, Ana Aslan a explicat rădăcinile etniei sale. Întrebată de către I.P.S.S. Patriarhul Vazken I, Catoligosul tuturor armenilor, care se afla de față, dacă e armeancă numai după tată, savanta a răspuns fără ezitare că și mama ei se trage dintr-o familie de armeni, descendentă din nobila spiță Pruncul, din Suceava. Ana Aslan este creatoarea școlii de gerontologie și geriatrie, dedicându-și întreaga viață și putere de muncă progresului științei, în folosul umanității. Ana Aslan a realizat, după o concepție originală, cele două produse geriatrice românești: Gerovital H-3 și Aslavital, solicitate în întreaga lume și unanim apreciate pentru valoarea lor terapeutică. Fire de aleasă erudiție și omenie, Ana Aslan a fost o mare iubitoare de artă, ea însăși pictoriță înzestrată cu multă sensibilitate. Institutul de Geriatrie și Gerontologie de la Otopeni (București), primul așezământ medical de acest fel creat în lume, poartă astăzi cu mândrie, numele ei, ca și Fundația „Ana Aslan”, care propagă rolul școlii românești în acest domeniu. O fundație similară cu numele „Ana Aslan” funcționează, astăzi, și în Grecia, la Atena, ca o recunoaștere față de Prima Doamnă a medicinii românești.

Izvoare:

Ararat nr. 2/1990 și nr. 25/1992