Arachelian, Baruir (1909-1998)
Avocat, slujitor al Catedralei Armene din București, timp de 40 de ani. S-a născut la 21 august 1909, în Turcia (Izmir), ca al treilea fiu al protoierului Serope Nerses Arachelian. Se refugiază împreună cu familia în România, la Constanța, mutându-se apoi la Botoșani. În 1929, B. A. absolvă secția modernă a liceului „Laurian” și se înscrie la Universitatea din Iași unde urmează, în paralel, cursurile de filologie, de Drept, precum și Conservatorul (clasa de dirijat a profesorului Antonin Ciolan). Licențiat în Drept din anul 1934, Baruir Arachelian practică avocatura ca membru al Baroului din București până în anul 1948, când i se ridică acest drept din motive politice. Din 1949 se angajează la revista „Standarde și Invenții” a Comitetului de Stat pentru Metrologie în calitate de traducător, corector tehnic, redactor și redactor șef. În tot timpul vieții, B.A. a fost călăuzit de credința creștină, dragoste pentru semenii săi, respect pentru adevăr. A condus, timp de cinci ani, Corul Catedralei armene din București. După pensionare (1970) a activat ca diacon la Catedrala armeană. În 1975 este uns arhidiacon de către IPSS Arhiepiscop Dirayr Mardichian. A fost unul din animatorii corului Komitas, încă de la înființare. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, se află pe front cu Regimentul 21 infanterie, decorat pentru acte de vitejie cu medalia „Bărbăție și Credință” cu spade. Om de înaltă ținută morală și intelectuală, Baruir Arachelian se stinge din viață în 1998, fiind înmormântat la Cimitirul armenesc din București.
Izvoare:
Articol (în memoriam) publicat în revista Ararat, nr. 144/1998;
Comunicare scrisă a familiei.