Arbut, Hagi Chiriac (Chircor)

La sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea numele negustorului armean Hagi Chiriac (Chircor) Arbut, era bine cunoscut în cercurile comerciale din București. Se spunea despre el că ar fi jucat chiar un rol important în istoria acestui oraș. Numele lui îl întâlnim într-un document, purtând data de 23 iunie 1753, din care rezultă că Hagi Chiriac dăruiește „Stanchii, ce au fost roabă a noastră și fiicei ei Sofica, o casă întinsă cu grădină și cu vie și cu alte nemeștii împrejur, cât trebuie casii, în mahalaua Bisericii de la Stejar”. Despre acest document și altele cu privire la Hagi Chiriac amintește și istoricul Constantin C. Giurescu în „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre” (Ed. pentru Literatură, Buc. 1966, p. 363). Hagi Chiriac (Chircor) înființează în hanul Șerban Vodă, prima „spițerie” din București. El vinde această farmacie medicului Ion Safant (Johann Martin Schaffendt), probabil de origină austriacă, ce se stabilise în București, fiind cunoscut sub numele de „Sanft doftorul”… (vezi „Arta vindecării în Bucureștii de odinioară” de Gh. Barbu, Ed Științifică și Enciclopedică, Buc. 1967, p. 107). Devenind staroste de negustori, Hagi Chiriac (Chircor) cumpără o prăvălie de la Gh. Băcanu în 1784 și înființează o fabrică de postav în București în 1793, fiind numit prin privilegiu Domnesc „epistat” al fabricii, cu 6 vătafi, cu meșteri postăvari și cu copii aduși din împrejurimi să-nvețe meserie. (vezi N. Iorga „Istoria Bucu­reștilor”, Ed. Municipiului București, 1939, p. 192). Ridicat la rang boieresc, prin privilegiu Domnesc, negustorul armean joacă un rol important în viața judiciară și administrativă a orașului.

Izvoare:

Edvard Jeamgocian – „Din Bucureștii de altă­dată”, Reproducere din Ararat, nr. 36/1993)