ARAMIK, Caribian

Pictor. În saloanele oficiale din Bucureștii anilor 1941-1942, a apărut și un nume care a surprins criticii de artă din acea vreme: Aramik. A expus doar două tablouri. Unul de proporții mai mari, o vedere din oraș, peste acoperișuri, cu largă perspectivă, altul, mai mic, o stradă. Ambele tablouri dezvăluiau un puternic talent. „Ele sunt lucrări de maestru – scria în ziarul Timpul din 12 iulie 1942, criticul D. Ionescu Sachelarie. La Aramik, totul este învăluit într-o tristețe discretă, reținută, solemnă. Un mare artist. O spunem după cele două tablouri”. După încheierea celei de a doua conflagrații mondiale, Aramik Caribian pleacă în Armenia, unde se stinge din viață.

Izvoare:

Anuarul ANI (1942-1943), p. 653.