POPOVICI, Andrei-Bâznoșanu (1876-1969)
Mare naturalist. S-a născut la 25 martie (5 aprilie) 1876, făcând parte dintr-o veche familie moldavo-armeană, în satul Bâznoasa (județul Botoșani). Anii de liceu la „A. T. Laurian”, care coincid cu afirmarea pasiunii sale pentru studiul științelor naturii, pasiune de o viață. A început să preseze primele plante, recoltate din grădini cu Gheorghiță, feciorul din casă. Și-a confecționat primul ierbar, culegând plante de pe toloacele Botoșanilor, iar după ani, avea să scrie: „A fost primul meu profesor de botanică sistematică”. Și a mai notat: „Din când în când, mai făceam și excursii prin pădurile Raiului și Agaftonului, paradisul plantelor de primăvară.” A urmat Școala Normală Superioară și Facultatea de Științe din București (iar licența în 1897, la Iași). La München, își susține și obține doctoratul în filosofie și zoologie, cu profesorul Richard Hertwig (1905), lucrând și specializându-se înainte și după, în mari laboratoare din Germania și Franța. Revine în țară și pune bazele Societății naturaliștilor din România (1899); este conferențiar la catedra de zoologie a Facultății de Științe din București (1906); profesor titular la catedra de zoologie descriptivă (1920), nou creată; fondează Stațiunea zoologică de la Sinaia (1922). Constantin Kirițescu, cu care legase o prietenie de o viață, „netulburată nici măcar de umbra vreunui nor”, spunea despre el: „Bâznoșanu avea simțul realităților până în vârful unghiilor, o inteligență închinată spre studiul meticulos al formelor concrete… Simțul practic al lui „Bâz”, sesizarea lui rapidă și exactă a problematicii vieții, hotărârea și tenacitatea lui mi-au fost multe ori de folos…” (C. Kirițescu, „O viață, o lume, o epocă”, Editura Sport-Turism, București, 1979, p. 82). Încetează din viață la 20 octombrie 1969, la București.
Izvoare:
După un articol de Ionel Bejenaru, muzeograf: „Andrei Popovici- Bâznoșanu”, publicat în „Ararat, 50/1994.