POLADIAN, Ohanes- Onig (1889-1975)

Reputat arhitect. S-a născut la Constantinopol din ambii părinți armeni: Be­dros și Amber. Studiile elementare și o parte din cele secundare, în orașul natal. Termină liceul la Roma, unde absolvă și Institutul de Arte Frumoase. Obține, la început, diploma de arhitect, apoi, aceea de profesor arhitect. Se perfecționează în tehnica construcțiilor metalice în Anglia, la Manchester. A funcționat într-o vreme, ca profesor de arhitectură la Institutul de Arte Frumoase din Roma, până la începutul Primului Război Mondial, când se în­toarce la Constantinopol și este mobilizat, ca ofițer, în ar­mata turcă. În 1922, se refugiază în România și se stabilește în București. Aici ia contact cu comunitatea ar­meană, cu o seamă de in­telectuali, oameni de afaceri, devenind în scurtă vreme un factor activ al Comunității. A contribuit la construcția clă­dirii Școlii din curtea Cate­dralei ar­mene, a ridicat câteva lo­cuințe particulare și co­nace, ca arhitect și constructor, au­tor al unor monumente fune­rare, în București, Ro­man, Botoșani, Chișinău. Tot el a conceput și realizat Mo­nu­­mentul Eroilor Armeni, că­zuți în Primul Război Mondial, aflat în interiorul cimitirului armenesc din București. Ar­hitectul Ohanes Poladian și-a pus semnătura pe deco­ra­țiu­nile interioare ale unor locu­ințe din Capitală (Casa Ma­nissalian, Casa arh. Geor­ges­cu, de pe Bulevardul Carol, devenit ulterior, Institutul de Literatură „G. Călinescu”, ca­re a trebuit să plătească tribut demolărilor din epoca de tris­tă amintire). De numele arhitectului Poladian se leagă or­ganizarea celebrelor Baluri Orientale, care se desfășurau, anual, în saloanele Cercului Militar din București; ornamentarea unor magazine cu specific armenesc. După 1948, O. Poladian a lucrat ca arhitect la Institutul de proiectări pentru arhitectură, de un­de s-a pensionat. În anul 1975, Onig Poladian trece în ne­ființă.