PARSEGHIAN, Hacig (1898-1981)

Slujitor al presei ar­mene din București, zețar, paginator și difuzor. S-a născut într-un sat de lângă Iz­mir –Turcia, pe coasta Mării Egee, o zonă înconjurată de vii și livezi de măslini. Li­niștea tinereții i-a fost întreruptă din clipa în care soldații turci au dat năvală în sat, adunând cu forța pe toți tinerii armeni între 15-20 de ani, spre a-i îndrepta într-o di­recție necu­noscută. În timpul unui popas de noapte, Hacig Parseghian reușește să eva­deze, împreună cu un alt prizonier ar­mean. După înche­ierea Primului Război Mondial, în zona în care se afla apar englezii. Hacig lucrează pentru aceștia, ajungând la Cons­tantinopol. Aici află de la conaționalii săi că, toți ar­menii din satul de baștină au fost ridicați de turci, pier­zându-li-se urma. După ce reușește să ajungă în Bul­garia, Hacig se îndreaptă spre București unde se și sta­bi­lește. Împreună cu un grup de tineri armeni, purcede la scoaterea unei publicații în limba armeană. Caută și găsește litere de tipar uzate ar­­me­nești aruncate într-o pivniță și le recondiționează. În anul 1922 apare primul număr al ziarului „Nor Ar­șaluis”, rolul lui Hacig Par­se­ghian fiind acela de cule­gător-zețar, paginator și difuzor al publicației în diverse localități din țară: Constanța, Iași, Chișinău, Gherla, Craio­va, Bălți, Pitești etc. În 1955 trece la săptămânalul „Nor Ghiank” și revista ilustrată „Sevan”. Chinuit de o boală profesională (saturnism), Hacig Parseghian încetează din viață în anul 1981.


Izvoare:

Araxi Chivescu — Gabriel Parseghian: „Un slujitor al presei armene de altădată”, „Ararat”, nr. 67/1994.