LUSAHANOVICI, Dimitrie-Măgărdici (1858-1924)

În scrierile armenești numele lui Lusahanovici apare Lusa­hanian. A fost un mare filan­trop basarabean, donatorul principal al construcției Bise­ricii armene din orașul Bălți. Strămoșii lui Dimitrie-Măgăr­dici s-au așezat, la început, în Polonia, sub conducerea Epis­­copului Torosievici, unde au fost convertiți cu sila la catolicism, ceea ce a determinat și polonizarea numelui în Lusa­hanovici. După ce s-au stabilit la Kuty și Camenița, au devenit negustori de vite. La începutul secolului al XIX-lea, o ramură a familiei Lusa­hanovici se stabilește în Mol­dova, la Hotin. Cei mai mulți dintre ei revin la cre­dința strămoșească, cea gregoriană. Veteranul familiei, Ovanez Arutiun Lusahanovici din Ho­tin cumpără cu banii agonisiți din vânzarea vitelor, pământ în Basarabia. Ajunge primarul orașului vreme în­delungată. Se căsătorește cu fata preotului armean din lo­calitate, cu care are patru co­pii: o fată și trei băieți. Me­zinul, Dimi­trie-Măgărdici Lu­sahanovici, se naște în anul 1858. După ce termină școala primară în orașul natal, își continuă stu­diile la Cernăuți. Apoi, împreună cu ceilalți frați, se mută la Chișinău. Aici, întemeiază o Societate de binefacere. Între 1900-1914 devine un element activ în cadrul comunității armene. Fiind un om avut, se gândește să construiască o biserică armeană la Bălți. În anul 1909, Catoligosul tuturor ar­menilor, Mateos al II-lea Iz­mirlian, emite o enciclică prin care aprobă construirea unei biserici de rit gregorian în acest oraș, cu hramul „Sfân­­tul Grigore Lumină­to­rul”. Construcția bisericii se termină în anul 1912, când se târnosește cu mare pompă, la 26 octombrie. Tot aici se construiește și un cavou, cu 30 de cripte, 12 dintre ele apar­ținând familiei Lusahanovici, unde se și află înmormântat ctitorul bisericii și soția sa. Într-o vizită pe care Regele Ferdi­nand al României a efectuat-o în Basarabia s-a aflat și la Bălți. Auzind de măreția bisericii armene din oraș a vizitat-o împreună cu toată suita ce îl însoțea. La in­trarea în biserică, regele a fost întâmpinat de părintele Za­dichian, care i-a adresat înaltului oaspete un cuvânt de bun venit, într-o franceză im­pecabilă, câștigând admirația Suveranului.

Izvoare:

Edvard Jeamgo­cian — „Portrete de armeni din Basarabia”, revista „Ararat” nr.63/1994;

Iacob Marcarov — „Amintirile mele despre construcția bi­sericii armene din Bălți”, Revista Ararat (seria ve­che), nr. 151, 1927, p. 7;

A. H. Toromanian — „Monu­mentele istorico-arhitectu­rale din Moldova” (în limba armeană) — Erevan, 1985, p. 25-30;

Eugen Panighianț — „Armenii din Basarabia” — articol din „Ararat”.