TRANCU, G. Teodor (1920-1996)

Fiul lui George Trancu. S-a născut în București. Ab­solvă liceul „Spiru Haret”, după care se înscrie la Facul­tatea de Drept. Obține titlul de doctor în drept la Univer­sitatea din Freiburg (Germa­nia). În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial ia parte, ca ofițer în rezervă, la luptele de la Țiganca (Basarabia), unde este rănit. A fost decorat cu Ordinele „Coroana României”, „Steaua României” și „Crucea de Fier” germană. În septembrie 1947 fuge din țară. Ajunge mai întâi în Grecia, apoi în Italia, la Milano, unde se și stabilește. Într-un timp foarte scurt obține cetățenia americană. Înființează o firmă de Reprezentanță și de Con­sultanță internațională pentru Africa de Sud, Europa, S.U.A. și Canada, în domeniul dinamitelor. Încetează din viață în 1996.