ȚĂRANU, Andronic (1852-1930)
Pictor și muzician, bună cunoștință a lui Mihai Eminescu. S-a născut la Botoșani în 1852, făcând parte dintr-o familie veche de armeni. În orașul natal urmează cursurile școlii primare, gimnaziale și liceale. Apoi la Școala de Belle Arte din Iași, dar și studii muzicale cu Eduard Caudella. Diriginte la Poșta din Botoșani. Desfășoară activitate artistică pictând, în stil academic și concertând în fața publicului botoșănean. A fost unul dintre întemeietorii Societății muzicale „Armonia” (1883), afirmându-se ca un bun violonist, dar și autor de compoziții, lăsând un volum manuscris de cca. 200 de piese muzicale, unele dintre ele cunoscute și apreciate de George Enescu. Pentru amatorii care vor să învețe pictura în ulei, fără profesor, a scris un Tratat care s-a publicat la tipografia „Reînvierea” din Botoșani, în anul 1906. Unele din lucrările sale de pictură au intrat, încă în timpul vieții, în fondurile Pinacotecii ieșene. Andronic Țăranu, a fost și un condeier activ, semnând articole, amintiri, în presa botoșăneană a vremii („Curierul Român” și „Revista Moldovei”), schițe, catrene și ca unul care l-a cunoscut pe poetul neamului și s-a bucurat de prietenia lui, l-a evocat, aducând la lumină aspecte din viața marelui nostru bard. A încetat din viață în martie 1930, prețuit de intelectualii de seamă ai Botoșanilor.
Izvoare:
Dicționarul botoșănenilor, de Ionel Bejenaru, Editura Moldova, Iași, 1994, p. 255;
Prof. Ionel Bejenaru, muzeograf: „Un armean de vază — Andronic Țăranu, prieten cu Eminescu și George Enescu”, articol în „Ararat”nr. 49/1994.
