Săvagian, Arax-Karacașian (1908-1997)
Strălucită reprezentantă a Operei Naționale Române în perioada dintre anii ’30-’50. A făcut parte din generația monștrilor sacri: Șerban Tasian, Dinu Bădescu, Valentina Crețoiu, Petre Ștefănescu-Goangă, Emil Marinescu, Niculescu Bassu, Nicolae Secăreanu, Arta Florescu, Dora Massini, Iolanda Mărculescu, Maria Moreanu, Maria Snejina, Zenaida Pally și multe alte nume, care au constituit faima primei scene lirice din țară. Arax Săvagian s-a născut la Plovdiv (Bulgaria) în luna noiembrie a anului 1908, într-o familie de armeni. O parte din studiile liceale le-a urmat la Istanbul, iar din anul 1925 s-a stabilit în România. Dovedind calități vocale, Arax Săvagian obține o bursă și se înscrie la Academia Regală de Muzică din București, secția canto, la clasa profesoarei Livia Vațianu-Vrăbiescu. Încă din timpul studenției A.S. a fost angajată ca soprană la Opera Română, datorită calităților sale vocale ce constau în frumusețea glasului, filaj și volum în folosirea acutelor, controlul notelor înalte. Aparițiile sopranei Arax Săvagian în rolurile Margareta din „Faust”, Suzana și Constanze din „Nunta lui Figaro” și „Răpirea din Serai”, Manon din „Manon Lescaut”, Violeta din „Traviata” și „Madame Butterfly”, au rămas de neuitat până în zilele noastre. A cântat sub bagheta maeștrilor Ionel Perlea, Constantin Silvestri, George Georgescu, Egizio Massini și Mihai Brediceanu. A fost totodată și o interpretă ideală a muzicii de cameră, excelând în interpretarea unor lieduri din creația lui Schubert, Brahms, Liszt, Enescu. În stagiunea 1937-38, ziarul „Universul” publică următoarea apreciere la adresa sopranei Arax Săvagian: „Glas de rară muzicalitate, temperament artistic de elită, sensibilitate pătrunzătoare și emoționantă. Arax Săvagian este superior înzestrată și pregătită și va găsi desigur în cariera d-sale tot succesul pe care-l merită”. Reputatul critic muzical Em. Ciomac, referindu-se la glasul sopranei Arax Săvagian scrie în „Timpul”: „Domnișoara Arax Săvagian este unul dintre produsele cu care se poate mândri cel mai mult eminenta profesoară d-na Vrăbiescu Vațianu. O simțire adâncă, fermăcătoare, o inteligență muzicală pusă în slujba unei emisiuni curate, a unei dicțiuni limpezi și pătrunsă de emoție comunicativă, o autoritate autentică și matură, iată calitățile excepționale ale d-rei Săvagian”. Personalitate marcantă și în viața comunității armene din București, Arax Săvagian s-a produs în anul 1962, la Ateneul Român, în concertul-operă „Anuș” de compozitorul armean Armen Dicranian, având ca parteneri pe Garbis Zobian, David Ohanesian și Anahid Kerpician, precum și corul „Komitas”. Ca activitate pedagogică ea a pregătit foarte mulți tineri cântăreți cu viitor, unul dintre aceștia fiind baritonul Eduard Tumagianian, nepot de soră, astăzi unul dintre cei mai cotați cântăreți de operă pe scenele lirice ale lumii. În anul 1964, Arax Săvagian emigrează în Statele Unite și se stabilește la New-York. La împlinirea vârstei venerabile de 89 de ani, A.S. închide ochii pentru totdeauna.
Izvoare:
Madeleine Karacașian: „Soprana Arax Săvagian” – Ararat, nr./1997
