SARPEGA (Serpega)
Carabied (variantă a Enciclopediei „Cugetarea” București, 1940, pagina 759): „După moartea lui Ioan Vodă cel Cumplit, doi frați ai lui, după mamă și un nepot, ajunseră pe tronul Moldovei; iar un alt frate și un alt nepot au fost numai pretendenți. Ei s-au numit ca mai sus, domni: Ion Potcoavă (Crețul), Alexandru, Petre Cazacul, fiul lui Alexandru; pretendenți: Constantin (frate) și Lazăr (nepot).” Și o a treia variantă, apărută în revista de cultură armeană ANI, iulie 1936: „Serpega ar fi numele soțului femeii cu care trăia Ștefăniță Vodă și de la care el l-a avut pe Ion Vodă Armeanul. După „O paralelă istorică” de N. Iorga, (p. 64): „Vodă Ștefăniță avu cu o Armeancă pe acel care era să fie Ioan cel Cumplit”. Armeanca Serpega a avut patru copii, toți pretendenți la tronul Moldovei, după moartea lui Ion Vodă: Garabet, care sub numele de Ioan Potcoavă sau Ioan Crețul a domnit în anul 1577, Alexandru, Constantin și Petru, cei trei dintâi fii ai mumei lui Ioan Vodă, născuți din căsătoria ei legitimă cu armeanul Serpega și cel din urmă nepot al ei prin fiul Alexandru. (Xenopol, Istoria Românilor, III, p. 124-126). Or, numele Serpega, nu este un nume armenesc de botez, cum au crezut unii, făcând confuzie cu Sărpuhi sau Surpic, ci este un nume de familie. Cercetând pe cronicarii cari au vorbit despre Armenii din Polonia, am observat existența unei familii cunoscute sub numele Seripcov, Serebcovici, etc. Se vorbește într-adevăr de o domnișoară cu numele de Anuș, fiica banului Seripcov, care este cu totul înconjurată de aur; în toaleta ei găsim ștofe lucrate cu aur, gulere de aur, „nuchramy” de aur și cămăși țesute de aur. (H Zavrian, „Hairenik”, vol. VII, No. 11, Boston, 1929, sept., p. 129 după „Acta Judiciaria Armenorum”, 1591, 1595). Wladislaw Lozinski pomenește de un armean David Serebcovici, care în anul 1595, înmânează înaintea tribunalului din Lemberg, Gospodarului (Voievodul) Aron Vodă diferite chitanțe, una de 100.000 aspri, alta de 668 zloți de aur, o alta de 3.357 taleri și încă una de 8.000 taleri, adaogând că „Armenii din Lwow au jucat un mare rol în urcarea și coborârea gospodarilor moldavi pe tron și au ajutat mult bănește pe gospodarii cari simțeau totdeauna multă nevoie de bani” (Lozinski, „Patrycjat i mieszezanstwo”, widanie II, Lwow, 1912, pp. 265-306). Tot același autor arată că, în secolul XVII, șefii de caravane erau din familia Serebcovici adaugând: „misiunea șefilor de caravane (caravanbași) a fost foarte dificilă și puteau s-o îndeplinească numai Armenii, cari cunoșteau datinele și stările din Orient, posedau limbile turcă și orientale, cunoșteau polona și adeseori și limba levantină-italiană, acea „lingua franca”, fără de care nu se putea să se întrețină în Orient. Și răspunderea șefului de caravană era prea mare, pentru că el era capul unei expediții conținând averi colosale”.
