SARIAN, Ardașes (1912-1998)

Inginer, fost profesor universitar. Asemeni fratelui său Mihail (Miche), Sarian a slujit învățământul tehnic su­perior din România. S-a născut în satul Grădina din Do­brogea. Bunicul său, Mar­diros Sarian, s-a stabilit în România în jurul anului 1850 ve­nind din Constantinopol. Du­pă școala primară, Arda­șes Sarian se înscrie la liceul din orașul Pi­tești, unde ab­solvă cursul in­ferior, după care continuă ur­mătoarele patru clase la liceul „Spi­ru Haret” din Bucu­rești. Urmează Facultatea de Meta­lurgie din cadrul Politeh­nicii bucureș­tene, devenind inginer înainte de începerea celui de-Al Doilea Război Mondial. Se angajează, ca inginer, la uzi­nele Malaxa (ulterior „23 Au­gust”), devenind șeful sec­ției de turnătorie. După un timp trece la uzinele „Vulcan”, apoi se transferă la Institutul de cer­­cetări metalurgice. Aso­ciația generală a inginerilor din Ro­mânia (AGIR) îl include pe ing. A. Sarian în Co­mitetul de conducere. După război, Ar­dașes Sarian desfășoară o bogată activitate didactică, fiind numit conferențiar universitar la Institutul Politehnic din București. Publică nume­roase studii și cărți tehnice. Un studiu masiv în patru volume, de 900 de pagini, intitulat „Tehnologia metalelor”, devine o carte de referință la îndemâna cadrelor didactice și a specialiștilor din industrie. În anul 1960, inginerul Arda­șes Sarian se stabilește, îm­preună cu familia în Argen­tina. Peste cinci ani, pune la Toronto (Cana­da) bazele unei întreprinderi de construcții metalice, specializată în producția de armături pentru construcțiile de beton armat. Intră în relații de afaceri cu vestitul industriaș și filantrop armean Alex. Manukian din Detroit, care îl ajută pe Ar­da­șes Sarian la desfacerea produselor sale și pe piața americană. Ca membru al comunității arme­ne din To­ronto, inginerul A. S. a contribuit activ la pro­pă­șirea coloniei armene, sprijinind construirea Catedralei „Sf. Treime” din Toronto, a cărei sfințire a fost onorată de prezența Cato­li­gosului tuturor armenilor Vaz­ken I, prieten cu Ardașes Sa­rian încă din Ro­mânia, pe când amândoi erau studenți. A. S. încetează din viață în ziua de 19 iunie 1998, în urma unei crize cardiace.