RAINER-TRANCU, Marta (1875-1950)
Prima femeie chirurg din România, medic obstretician de seamă, din prima jumătate a secolului al XX-lea. Tovarășa de viață a doctorului Iosif Rainer, cunoscut umanist și întemeietorul învățământului modern de anatomie din țară. Marta Trancu a trăit printre personalități de seamă ale culturii românești: Garabet Ibrăileanu, Ștefan Popescu, Dimitrie Gusti ș.a., despre care a lăsat în jurnalul ei notații vădind un acut spirit de observație. În perioada Primului Război Mondial, Marta Trancu a condus trei spitale de campanie. Tatăl Martei se numea Lazăr Trancu, descendent dintr-o veche familie de negustori armeni. Era de o bunătate recunoscută, de aceea i se zicea „conu Lăzărică” de toți acei cu care venea în contact. A fost ales, într-o vreme, ajutor de primar în comuna Târgu Frumos. Om întreprinzător cu prăvălii, cărămidărie și velniță, avea în arendă moșia Brătulești de lângă Strunga. A murit în anul 1886. Bunica din partea tatălui era cunoscută ca o mare meșteră în lecuirea bolilor, de aceea țăranii îi spuneau „coana Marta doftoroaia”. Mama Martei se numea Ana și descindea din familia Ciomac, tot armenească, din Botoșani. Una din surorile bunicii, după mamă, Maria Zaharia, a fost nașa lui Garabet Ibrăileanu. Cealaltă soră a bunicii, tot după mamă, se numea Manusiga Goilav. Primul Ciomac venit la Botoșani a fost Ohanes, de fel din Ibașfalău (Dumbrăveni), din Transilvania, în anul 1634. Marta Trancu s-a născut în anul 1875, la Târgul Frumos. A urmat Facultatea de Medicină din Iași. În anul 1889 obține titlul de doctor în medicină și chirurgie în urma prezentării tezei „Hematomul subperitoneal pelvin”. În timpul studiilor medicale obține o bursă a Academiei Române, Fundația Adamachi. În 1904 reușește, pe primul loc, la concursul de medic secundar chirurg și ocupă postul de la spitalul Colentina din București, în serviciul de chirurgie generală condus de dr. Racoviceanu-Pitești. Marta Trancu-Rainer se stinge din viață în anul 1950.
Izvoare:
Din „File de jurnal” de Marta Trancu-Rainer, Editura „Eminescu”, București 1982;
A. Reiner – „Prima femeie chirurg în România”, în „Ararat” nr.55/ 1994.