Ne plecăm smeriți în fața numelui lor
Armenii s-au așezat pe pământul românesc acum o mie de ani. Au împodobit pământul noii patrii cu mănăstiri, catedrale și biserici. Au sporit înțelepciunea oamenilor cu școlile, cu tiparnițele și lăcașurile lor de cultură. Au adus din ținuturile de baștină mirosul exotic al mirodeniilor și aburul prietenos al cafelei. Au bătătorit drumuri, iar la încrucișările lor au întemeiat târguri. Au trăit năvalnic sau discret, au privit cu ochii lor mari, negri și melancolici, s-au perindat pe lume și s-au adăugat străbunilor după legile lor creștine și după legile cele noi pe care au înțeles să le respecte. Au fost cetățeni cuviincioși și apărători ai noii lor patrii.
În această carte sunt amintite numele unora dintre acei, armeni, originari din România, al căror destin a continuat după moarte. Cărturari, artiști, savanți, ieromonahi și oameni politici. Ei nu pot fi înțeleși altfel decât pornind de la taina botezului și semnul sângelui lor armenesc așa cum nu pot fi închipuiți altfel decât reprezentanți ai culturii române. Să lăudăm truda grămăticului care i-a pomenit în această carte și să ne plecăm smeriți în fața numelui lor.
Președintele Uniunii Armenilor din România