MAGANIAN, Nâșan (1891-1978)

Profesor de limbă ar­meană, supraviețuitor al eve­nimentelor din Turcia (1915). S-a născut la 28 februarie 1891 la Zeitun, localitate în Ana­tolia. Ambii părinți de ori­gine armeană: tatăl, Pa­ros Maganian, mama, Ma­riam, năs­cută Topuzian. După ce absolvă școala primară și colegiul american, Nâșan Maganian urmează cu brio și școala oficială de stat „Sul­taniel”. În anul 1915 deține o catedră de profesor, dar ca urmare a evenimentelor din lumea otomană, se ascunde pentru a nu fi încorporat în armata turcă. După mai multe peripeții N. M. reușește să ajungă într-o așa zisă zonă liberă, angajându-se ca lucrător la căile ferate pentru construirea liniei Constanti­no­pol-Bagdad. În anul 1918 ajunge la Alep, unde se strân­sese o parte dintre armenii refugiați. Aici își regăsește soția.  În anul 1922 se stabilește în România,  în orașul Galați, apoi la Orfelinatul co­piilor de armeni de la Strun­ga, fiind numit profesor și director. Scăpat, ca prin minune de masacrele din Turcia, Ma­ga­nian Nâșan își dedică viața orfanilor armeni. Pu­blicist no­toriu, el își deapănă amin­tirile de la Orfelinat într-o broșură, al cărei manuscris se află în celebra Bibliotecă „Madena­taran” din Capitala Armeniei. După lichidarea Orfelinatului, N. M. se va stabili la Ploiești, devenind un factor activ în cadrul comunității armene din acel oraș. Ține legătura cu intelectualii armeni din Bucu­rești, în special cu cărturarul H. Dj. Si­runi, organizează con­ferințe, distribuie cărți din biblioteca-i proprie tinerilor armeni pentru ca aceștia să nu-și uite ră­dă­cinile etniei din care se trag. Se stinge din viață în 1978 și este înmormântat la cimitirul armenesc din București.