MADGEARU, Virgil (1887-1940)

MADGEARU VirgilDintre valorile științei economice românești din perioada interbelică, regimul totalitar l-a reconsiderat nu­mai pe profesorul Virgil Mad­gearu. S-a născut la Galați, unde a absolvit cursul primar și cel secundar. Studiile superioare le-a urmat în Ger­ma­nia, la Universitatea din Leip­zig. Aici își ia și doctoratul, cu apreciere maximă. După terminarea studiilor, Madgearu este trimis în Anglia, pentru practică, într-o bancă din Londra. În 1916 revine în țară și, în urma unui concurs, devine profesor la Academia de Înalte Studii comerciale din București. „Concepția mai largă, istorică și sociologică a profesorului V. Madgearu în analiza fenomenelor econo­mice, ca și viziunea sa com­ple­xă, de cercetător, cu orizont ce dispune de o vastă documentație, se îmbină cu un simț practic al posibilului exprimat în propunerile sale de politică economică, reu­șind astfel, conform unei definiții a Re­nașterii asupra poli­ticii, să facă adesea necesarul posibil.” Înrolat în Partidul Național Țărănesc, V. Mad­gea­ru devine în anii 1929-1931 și apoi în 1932-1933 ministru (la agricultură și domenii, la industrie și co­merț, la lucrări publice, la fi­nanțe). Începe faza activității sale de om de stat, determinând o seamă de inițiative în materie de comerț, industrie, transporturi, politică va­mală, dar mai ales în dome­niul financiar. Între anii 1933-1940 V. Madgearu se consacră în întregime activității științifice și didactice. În a­ceas­tă perioadă a scris lucrări remarcabile ca de pildă: „Dru­mul echilibrului financiar” (1935), „Agrarism, ca­pitalism, imperialism” (1936), „Revoluția economiei româ­nești” (1940) precum și cursul său de Eco­nomie politică, lucrare neterminată, publicată în 1942. În activitatea sa in­ternațională a participat, ca delegat al țării, la Liga Na­țiunilor, la Confe­rințe economice unde a sus­ținut cauza țărilor agrare est-europene, lovite de criza mondială (1932-1933). Pro­fesorul Virgil Mad­gearu a fost un democrat convins, fapt pentru care a plătit cu viața, afirmând: „ideea democratică este fără îndoială superioară — cu toate crizele trecătoare, ea pare eternă.” Persona­li­tatea profesorului Virgil Mad­gearu se caracte­rizează prin aceea că, pe mă­sură ce trece timpul, ea se afirmă tot mai mult, în toate domeniile în care a activat, întărind susți­nerea lui Plutarh: „timpul șter­ge tot ce a fost slab, dar în­tărește tot ceea ce a fost pu­ternic.” Pro­nunțându-se împo­triva legio­na­rismului, Mad­gea­ru își atrage adversitatea acestuia și este asasinat în noiembrie 1940.


Izvoare:

Enciclopedia „Cu­getarea”, București, 1941, p. 506;

Dicționar Enciclopedic Român, București, 1962, p. 194;

Profesor dr. Alexandru Zamfir: „Profesorul V. Mad­gearu”, articol în „Ararat” (seria nouă);

Ioan Manof, doctor în științe economice: „Madgearu și cercetarea economică românească”, în „Ararat” nr. 86/1995.