LUKÁCSI, Kristóf (1804-1876)
Ilustru paroh armeano-catolic în orașul Gherla, scriitor și istoric. Nume maghiarizat, care provine din armenescul GUGASZ (-ian). S-a născut în ziua de 30 martie 1804, în localitatea Beclean. Clasele gimnaziale le-a urmat la Gherla și Alba-Iulia. În continuare studiază teologia la Viena. În 1826, conform ritualului armenesc devine preot, slujitor al bisericii armene din Gherla. Între 1837 și 1853 profesor la Alba-Iulia, apoi director al gimnaziului din același oraș. A fondat un orfelinat de băieți, donând suma de 4.000 de forinți. Este numit directorul gimnaziului din Gherla, funcție pe care o va deține timp de 15 ani. Lukácsi Kristóf a scris numeroase lucrări istorice și literare. Lui i se datorește lucrarea de referință „Historia Armenorum Transilvaniae” (Istoria armenilor din Transilvania), scrisă pe baza „memoriam e fontibus authenticis et documentis antea ineditis — 1859” (Istoria Armenilor din Transilvania. De la primii străbuni până în zilele noastre, scrisă pe baza „tradițiilor orale și a unor izvoare autentice, precum și documente până acum inedite”). O altă lucrare a aceluiași autor: „Strămoșii maghiarilor, numele lor străvechi și locurile lor de origine, după izvoare armene — 1870”. Pentru această lucrare i s-a acordat titlul de membru corespondent al Academiei maghiare. O altă lucrare cu caracter educativ și bisericesc, „Viața și activitatea Sfântului Grigore Luminătorul”. De menționat și „Compendiu la istoria armenilor din Transilvania”, în limba maghiară. În anul 1876 a fost imobilizat la pat din cauza unei boli necruțătoare, iar în ziua de 24 octombrie a aceluiași an, s-a stins din viață. În semn de prețuire, cadrele didactice și preoții din oraș au purtat panglică de doliu timp de 8 zile. A fost o mare personalitate, care și-a lăsat amprenta în viața culturală și spirituală a orașului. Pe placa de marmură care-i acoperă mormântul, stă scris, cu litere de aur: „Decus, columen et benefactorem, Iugent omnes Armeni Transilvani!” (… podoabă, personalitate proeminentă și binefăcător, pe care-l plâng toți armenii din Transilvania).
Izvoare:
Ion Emilia și Pintea Rodica, muzeografi: „Lukácsi Kristóf, preot armean, scriitor și istoric”, articol publicat în „Ararat” nr. 63/1994;
Nicolae Gazdovits: „Istoria Armenilor din Transilvania — de la începuturi, până la 1900”, Editura „Ararat”, București 1996, p. 339.
