KALPAKIAN, Hovhanes (1909-1992)

Factor activ în păstrarea legăturilor dintre Bise­rica armeană și Biserica ortodoxă română și celelalte culte religioase. S-a născut în ora­șul Bazargic, la 29 iunie 1909, într-o familie modestă, dar cu vechi tradiții creș­ti­nești. Ab­solvă școala ar­mea­nă și liceul „Nicolae Filipes­cu” din acel oraș. Între 1930-1940 este funcționar la jude­că­toria din Bazargic. Se mută la Bucu­rești angajându-se la cunoscuta firmă „Vartba­ro­nian-Hlebnikian”. Între 1948 și 1962 ocupă funcția de se­cretar al Episcopiei armene, colaborator apropiat al Cato­ligosului tuturor armenilor, Vazken I, în vremea când a­cesta ocupa scaunul episcopal de la București. Ulterior consilier administrativ al centrului eparhial. A fost unul din­tre redactorii Legii cultelor religioase și a Statutului or­ganic administrativ al Epar­hiei armene din România. A slujit în calitate de consilier administrativ pe Ar­hie­pis­copul Dirayr Mardighian. În anul 1965, Hovhanes Kal­pakian se stabilește în Statele Unite, la New York, unde lucrează în cadrul Fundației de binefacere „Alex. Manu­kian”. Depune o muncă pli­nă de abnegație în opera de ajutorare a comunităților ar­mene din diaspora. A fost un conferențiar înzestrat, publicist neobosit și scriitor care a lăsat în urma lui numeroase articole și cărți cu subiecte pri­vind istoria comunităților armene din România. O lu­crare de căpătâi, „Roma­nahai cahută” publicată în 1979 de Editura „Sf. Iacob” din Ieru­salim, cuprinde date și informații, precum și fotografii ine­dite despre bisericile, organizațiile și unele personalități armene din România. Un ca­pitol interesant al acestei lucrări îl constituie sigilografia organizațiilor și bisericilor armene în decursul vea­cu­rilor. Unele dintre scrierile lui Hovhanes Kalpakian au fost premiate de către Fundația „Alex. Manukian”. De un interes deosebit s-a bucurat lucrarea „Figuri de revolu­țio­nari armeni care au activat în România la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea” — publicată în anul 1965, precum și „Ra­por­tu­rile prietenești dintre po­po­rul român și poporul armean și dintre bisericile lor, în trecut și astăzi” (1965). Aflat în Sta­tele Unite ale Americii, Kal­pakian a ținut o serie de conferințe în fața co­mun­ită­ților armene din marile colonii ar­menești, despre armenii din Ro­mânia, rolul jucat de ei în is­toria, cultura și socie­tatea ro­mânească. A trecut în neființă pe data de 21 februarie 1992.


Izvoare:

Zvart (Arhi­man­drit Dr. Zareh Baronian), articol omagial: Hovha­nes Kalpakian, în revista „Ararat” nr. 21/1992;

Ed­vard Jeamgocian (New York), Scrierile lui Hov­ha­nes Kalpakian.