JORA, Mihail (1891-1971)

Mihail_JoraS-a născut în orașul Roman. Compozitor, profesor emerit, unul dintre cele mai reprezentative figuri ale muzicii ro­mâ­nești. Des­cinde pe linie ma­ternă dintr-o veche familie ar­menească stabilită de multă vre­me în Moldova. Din ace­eași familie s-a ridicat și Paul Ciun­tu (unchiul lui Jora), com­pozitor, pianist, dirijor, profesor deosebit de apreciat la vremea sa, însușiri pe care le regăsim și la Mihai Jora. De altfel „unchiul Ciuntu” a fost cel care și-a convins nepotul să îmbrățișeze cariera muzicală, în ciuda dorinței tatălui său, care vroia ca băiatul să ajungă jurist. Și Mihail Jora a ajuns la Conservatorul din Leipzig, în clasa unui reputat profesor și pianist Robert Teichmüller. Apoi la Paris. În ceea ce privește ramura pa­ternă, Jora se trage din stră­vechi familii moldovenești de comandanți de oștire, dregători, cărturari, dintre care an­tecesorii săi cei mai apropiați, tatăl și bunicul, luaseră parte, alături de marile personalități ale secolului trecut: M. Ko­gălniceanu, V. Alecsandri, Va­sile Conta, C. Negri, la principalele evenimente istorice ale timpului. (Infirmitatea lui Mi­hail Jora este datorată eroismului de care a dat do­vadă, ca tânăr ostaș, luptând pe front în Primul Război Mondial). Mihail Jora s-a format într-un mediu social și intelectual în care se numărau pe lângă mari personalități ro­mânești, și valoroși muzicieni de origine armeană: Sofia Teo­doreanu, profesoara lui Jora de teorie și solfegii la Conservatorul din Iași, Florica Muzicescu, Emanoil Ciomac, cu care a legat o prietenie pe viață, Garabet Ibrăileanu, fostul său profesor la Liceul In­ternat din Iași și prieten a­propiat al familiei Ciuntu. În­săși figura lui Mihail Jora, dominată de nasul acela pu­ternic reliefat de „hai” (ar­mean), îi dădea un caracter autoritar profilului său. A educat o pleiadă întreagă de compozitori la Con­­servatorul „Ciprian Po­rum­­bescu” din București. Ob­ține premiul „Enes­cu”, cu suita simfonică în Re minor în anul 1915. Între 1928 și 1934 este director de programe muzicale la Radio. A fost ales membru al Acade­miei Ro­mâ­ne. Drept recunoș­tință, după trecerea în neființă a maestrului, s-a creat Funda­ția „Mihail Jora”, care acordă premii a­nua­­le pentru interpreții de lieduri. „Pronunțând numele acestui ilustru compozitor – simt emoția împlinirii și a celebrei coregrafe Floria Cap­sali, în dansul de caracter, în sti­lul cel mai românesc, da­torită scrierilor muzicale ale lui Jora. Dansul de caracter ro­mânesc, prin șlefuire, a a­juns la rangul de dans universal” (Ma­­estrul coregraf Mitiță Dumi­trescu); „Am avut mândria de a ucenici la două ce­lebrități de spiță armeană, Jora și Ha­ciadurian, la acesta din urmă făcând aspirantura. Între cei doi mari creatori există o co­re­lație. Și Jora și Haciadurian au fost mari poeți ai armoniei. Creațiile de balet ale ambilor compozitori au nuanțe exotice orientale, sunt adevărate triumfuri ale baletului universal” (compozitor The­odor Gri­go­riu). „Infir­mi­ta­tea lui Jora era datorată ero­ismului de care a dat dovadă luptând pe front. Decorația pe care o primise era singura de care se preva­la, față de toate celelalte titluri primite de-a lungul vieții, fiind esențialmente un om modest” (Lizette Georgescu-Manissa­lian, so­listă de lieduri, pianis­tă). Creația: Curtea veche, La pia­ță, Când strugurii se coc, În­toarcerea din adâncuri (toa­te, muzică de balet). Suite simfonice: Priveliști moldo­ve­neș­ti, Poveste indică (poem sim­fonic), Burlesca pentru or­ches­tră, Simfonia în Do, „Mă­rire ție patria mea”, Muzi­că de cameră, instrumentală și vocală: Suită mică pentru vioară și pian; Cvartet de coarde (Paris 1926); Sonată pentru pian, București, 1942; Poze și pozne, piese mici pentru pian, București 1955; 13 preludii, piano solo, 1960; Cinci lieduri pe texte germane, 1914; Cinci cântece, vo­ce și pian pe versuri de Oc­tavian Goga, 1930; Muzi­co­logie: Paul Ciuntu, schiță mo­nografică; Minunea Enescu; George Enescu întemeietor de școală muzicală românească ș.a. A încetat din viață în anul 1971.


Izvoare:

Dicționar Enci­clopedic Român, București 1962, p. 930;

Enciclopedia „Cugetarea”, București 1941, p. 457;

Mic Lexicon – Compozitori și Muzicologi Români, București 1965, p. 205;

Mihail Jora (la centenarul nașterii sale) articole în „Ararat” nr. 14/1991 și nr. 19/1992 – Meliné Po­ladian-Ghenea: „Trăsăturile armenești ce apar în creația lui Jora” și Lizette Geor­gescu-Manissalian: „Mihail Jora”.