GOILAVII (numele adevărat Goilavian)
La Muzeul Eparhiei armene din București se află expus singurul „arbore genealogic” al acestei „dinastii” de intelectuali armeni din România, cu date consemnate din anul 1667. El a fost întocmit de către doi dintre descendenții familiei, Ștefan Luca Goilav (1781-1856) și Bogdan Ion (1885), completat, ulterior, până în anul 1974 de către profesorul Emil Goilav din București. Nicolae Iorga afirma cu temei: „Botoșanii ar fi rămas mai departe satul lui Botăș, dacă n-ar fi fost Armenii”. (Les Armeniens de Roumanie: — Anuarul de cultură armeană ANI, seria nouă, 1994). Or, „clanul” Goilav, originar din ANI (Capitala Armeniei Mari) s-a așezat inițial la Suceava, cât timp a fost capitala Moldovei, după care membrii clanului s-au mutat la Botoșani. După datele unei condici, în care erau trecute numele noilor născuți, rezultă că primul Goilav care a văzut lumina zilei în Moldova a fost Teodor Goilavian. Au urmat Luca Goilav, și Grigore Goilav, urmașul primului Goilavian care a pus piciorul pe pământul Moldovei, născut în anul 1850, la Botoșani. Acesta din urmă este menționat în mai multe enciclopedii, printre care și Dicționarul Botoșănenilor, întocmit de profesorul Ionel Bejenaru și publicat de Editura Moldova — Iași în 1994, p. 115-116. După mărturiile unui alt descendent, profesorul Emil Goilav, care s-a încumetat, până a închis ochii, să umple golurile „arborelui genealogic” (cf. interviului acordat de el, fiicei sale Mihaela Goilav, publicat în revista „Ararat” — seria de după 1989), rezultă că după ani și ani, familiile Goilav s-au dispersat atât în țară cât și în străinătate. Urmașii primilor Goilavi sunt stabiliți în opt orașe din țară și în cinci orașe din străinătate. Față de ediția din 1974, actualul „arbore” s-a mai îmbogățit cu circa 200 de date noi, provenite prin corespondențele susținute, cât și prin noi cercetări în diverse cimitire. S-a descoperit, cu acest prilej, și o ramură la Montevideo (Uruguay), care între timp s-a mutat la Paris. Marea familie Goilav a avut ascedenți și în Basarabia. Azi, mai sunt în viață, 60 de „goilavieni” care și-au schimbat numele.
