FRENGHIAN, Harutiun (Frânghian sau Frenkian) – 1873-1959
Reprezentant de seamă al comerțului românesc, fabricant de zahăr, poreclit „regele zahărului” din România. S-a născut în Anatolia, stabilindu-se în anul 1914 la Constanța. Priceput în ale comerțului devine, în scurtă vreme, un negustor de frunte al orașului, stimat de populație. Avea în proprietate mai multe firme cu vânzări en-gros. Pentru înlăturarea oricărei crize de zahăr în țară, Harutiun Frenghian importă din America zahăr nerafinat pe care-l prelucrează la o unitate specială din Chitila, reușind să dea astfel de lucru unui număr mare de șomeri. Afacerile încep să prospere și Frenghian devine proprietarul unor fabrici de zahăr din Arad, Timișoara și Chitila. A muncit cot la cot cu lucrătorii, i-a ajutat materialicește, le-a construit locuințe sănătoase în special celor căsătoriți și cu copii. Aproape că n-au existat bariere între muncitori și „patron”. În anul 1942, în plin război, H. F. creează un spital pentru răniți, are grijă să aprovizioneze cu lemne, ca bun creștin, bisericile armenești din Constanța și București. Războiul se încheie, regimul se schimbă, iar în anul 1948 întreaga avere a lui Harutiun Frenghian este naționalizată. Pentru a scăpa și de alte urmări, se adăpostește, undeva, în orașul Focșani. Simțind că este căutat de organele represive ale regimului, ca să-și piardă urma, fuge în munți și se deghizează în cioban. Singur, supraviețuind din greu, fără ca nimeni să-i întindă o mână de ajutor, cel ce a fost „regele neîncoronat al zahărului” din România, s-a stins din viață la vârsta de 86 de ani. Ultima lui „afacere” a constat din vânzarea de nuci decojite, ținute într-un borcan cu apă, cu care cutreiera, seară de seară, berăriile Focșanilor, oferindu-le consumatorilor, în loc de arahide. Oare câți oameni au știut că acest „nabab”, multimilionar, din România, avea pregătit încă din anul 1938 un testament olograf, prin care Harutiun Frenghian lăsa întreaga lui avere acestei țări și instituțiilor sale publice. Prin act testamentar, H. F. cerea să se constituie în București, cu sediul în Calea Victoriei nr. 72, Fundația „H. Frenghian”, ca executor al testamentului și al întregii sale averi. O sumă de 15 milioane lei revenea Academiei Române, pentru acordarea de burse studenților merituoși. Bijuteriile aflate în seful nr. 78 al Băncii Comerciale, 178.000 bucăți de acțiuni ale fabricii de zahăr din Arad-Chitila, precum și zece milioane lei, în valoare nominală, și orice altă avere mobiliară, creanțe din țară și din străinătate, urmau a fi valorificate de Fundație în vederea construirii unui spital cu 80 de paturi, care să fie pus în mod gratuit la dispoziția bolnavilor săraci, români, armeni și de alte naționalități. Testamentul mai prevedea darea în folosință a unui cămin pentru 50 de elevi, copii de plugari, având cazare, căldură, lumină, cărți gratuite, îmbrăcăminte și hrană. „Las în proprietatea Epitropiei Bisericii armene și comunității armene, imobilul Hotel Elisa din Constanța, (Piața Independenții), cu terenurile virane aferente”. În testamentul său, Frenghian donează Ministerului Instrucțiunilor Publice câteva zeci de milioane lei pentru construirea de școli primare, iar Ministerului Sănătății, sume uriașe pentru construirea de spitale. Nu sunt omise în testamentul olograf, donațiile pentru Crucea Roșie, organizațiile de asistență socială, etc., etc. Din păcate totul a rămas scris pe hârtie.
Izvoare:
Copie a testamentului olograf.