Despre armenii din România
„Mă interesează în mod deosebit națiile care au legături cu noi. Și dintre conlocuitorii noștri de altă naționalitate eu am respect mai mare pentru cei mai vechi și cei mai buni.
Or, Armenii sunt colaboratorii, creatori ai Principatului Moldovei, care s-a întemeiat și din puterea sufletească a unui popor în plină vigoare și dezvoltare, dar și din cauză că pe la noi Armenii creiaseră un mare drum de comerț, ce lega Cafa Crimeii – armenească, azi – Teodesia sau Feodosia, cu Cracovia și alte centre comerciale ale Galiției.
Armenii de la noi sunt din trei epoce. Unii veniți prin sec. al XIV-lea, pe la 1300 și ceva, formând cele mai vechi colonii cum sunt în orașele din Nordul Moldovei: Iași, Botoșani, Roman, Suceava unde au biserici frumoase, și poartă nume românești ca Vărzaru, Pruncu, Țăranu, etc. La Biserica din Botoșani se găsesc inscripții de o poezie foarte aproape de natură, și care apare ca un răsunet al poeziei persane.
Alții, veniți după 1700. Armenii din Ardeal în special sunt din această epocă și au venit din Polonia. Astfel, avem pe cei de la Gherla și Hașfalău, unde se află o splendidă biserică, dar prefăcută în stil iezuit, poate și unde armenii de aici sunt uniți cu Roma.
(…) La noi Armenii au jucat în toate ramurile vieții publice un rol însemnat așa încât n-au nici-un motiv să le fie rușine de originea și naționalitatea lor.”
NICOLAE IORGA
(Din conferința ținută la Ateneul Român, în ziua de 17 iunie 1925)