DAMADIAN, Hacik (1919-1983)
Cunoscut sub numele de CIK. S-a născut la Constanța. După absolvirea claselor primare, se înscrie la liceul „Mircea cel Bătrân”, dar se retrage după doi ani. Unchiul său, Aram Damadian, patriot armean, își trimite nepotul la Colegiul Mechitariștilor armeni din Veneția. După absolvire se înscrie la Roma, la Belle Arte, pentru a studia grafica și sculptura. Avea vocație de artist, în special în domeniul caricaturii, cu care s-a și afirmat. Intrarea României în cel de Al Doilea Război Mondial îl determină pe Cik să revină în țară, pentru a-și îndeplini datoria față de patrie. Mobilizat la Iași, biruitorul său talent de caricaturist se confirmă într-o primă expoziție personală, cu portretele unor personalități militare. Un deceniu mai târziu avea să devină unul din graficienii noștri de prestigiu, un intelectual, vorbind curent mai multe limbi de circulație modernă, cu înalte preocupări culturale, frizând cu pasiune domeniile hermeneuticii. De altfel vocația interpretării unui text antic, era observabilă, încă de pe când colecționa tanagrale și poterii antice, vaze, opaițuri, mici statuete grecești sau romane cu zeități, descoperite cândva printre ruinele Tomisului, la Callatis și Histria. Din nefericire, întreaga lui colecție a fost distrusă în 1977 de cutremurul care i-a afectat locuința din București (Blocul Wilson), el însuși scăpând ca prin minune cu viață. În ipostaza mai puțin cunoscută, aceea de sculptor, Cik Damadian s-a prezentat la Salonul Oficial din anul 1947 cu o lucrare a cărei expresivitate a fost apreciată de membrii juriului alcătuit din maeștrii: Cornel Medrea, Jean Steriade, Camil Ressu, Marius Bunescu, care au recomandat achiziționarea lucrării pentru Colecțiile Statului. A fost un debut de invidiat dar, celebritatea i-a fost asigurată de caricaturile sale, care erau urmărite în publicații din țară și străinătate. De altfel numele lui a strălucit sub aura graficianului satiric, fiind de două ori Laureat al Premiului de Stat. A făcut parte din Biroul de grafică al Uniunii Artiștilor Plastici. După merituoase participări la saloanele anuale de grafică și la saloanele humorului din țară și străinătate, unde a dobândit numeroase premii și distincții, Cik Damadian presimțindu-și parcă sfârșitul, a deschis ultima expoziție la Galeriile de Artă ale Municipiului București, expoziție care a surprins atenția iubitorilor de artă și chiar a colegilor, înfățișându-ne o altă fațetă a talentului său: o suită de desene de un lirism cuceritor, reprezentând imagini ale vechiului București, gest de înaltă elevație patriotică și de sinceră admirație pentru Capitala patriei. Imaginea unui București pe ducă, cu casele împovărate de trecerea anilor, Cik Damadian a dăruit-o posterității, prin cele două albume editate de „Minerva”, care pe lângă valoarea lor artistică, au darul de a păstra, pentru generațiile viitoare, și o nepieritoare valoare istorică. Fiica lui Cik Damadian, azi o apreciată arhitectă și pictoriță, domiciliază în Belgia. Confirmat „copil minune”, ilustrațiile ei de carte, executate la vârsta de opt ani — nu te lăsa să bănuiești nici pe departe că ele aparțin unei copile. Pe mormântul tatălui ei, din cimitirul armenesc din București, tronează un hacikar, simbol pentru artistul care se odihnește sub el.
Izvoare:
Dicționarul Enciclopedic Român, București 1962;
V. Dobrian: Portretul unui mare grafician — Cik Damadian, Revista Ararat (seria nouă);
Radu Bogdan: „Cik Damadian”, Revista Ararat, nr. 13/1991.