BUIUCLIU, Grigorie M. (18401912)
S-a născut la Iași. Părinții lui au fost Iacob Buiucliu și Maria, născută Tossun. Pe Grigorie îl mai chema și Mithridate, nume care nu apare decât prescurtat. Studii: Colegiul armean, din Paris, Dreptul în parte, la Paris, și la Universitatea din Iași. Un timp profesează avocatura, fiind colaboratorul lui G. Ciumara, doctor în drept în Italia, unul din puținii avocați din Moldova, care cunoștea legislațiile străine. Cu timpul, Grigorie Buiucliu ocupă diferite funcții în magistratură. La început procuror la Tribunalul din Iași, apoi consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție din București. A fost membru al Societății literare „Junimea” de la Iași, neocolind însă viața politică. Profitând de călătoriile sale în străinătate el a făcut cercetări la Biblioteca Națională de la Paris și la Biblioteca Mănăstirii Mechitariștilor armeni de pe insula San Lazzaro din Veneția, despre istoria armenilor. În revista ieșană „Convorbiri literare” publică o povestire în versuri, despre oprimările la care au fost supuși armenii din Moldova, în anul 1551, sub Ștefăniță Vodă, povestire deja scrisă în armenește de un martor ocular, diaconul Minas, al Bisericii armene din Iași. Tot Buiucliu a pus să se tipărească originalul acestei povestiri într-o publicație de limbă armeană care apărea la Petersburg. Lui Grigorie M. Buiucliu i se datorează descoperirea unei Cronici privind faptele dintre anii 1430-1621 în Țara Leșească și în Țara Moldovei, scrisă de preoții armeni care s-au succedat la Biserica Sf. Nicolae din Camenița-Podolsk, lucrare tradusă în românește și publicată în „Convorbiri literare”. Originalul acestei Cronici, în limba armeană, a fost tipărit pe spezele sale, la tipografia Mechitariștilor din Veneția în anul 1896. Grigorie M. Buiucliu, înaltă personalitate a epocii respective — a fost decorat cu numeroase Ordine românești precum și Crucea Ordinului rus Sf. Ana. Academia Română a publicat în anul 1914 o lucrare cuprinzătoare dedicată, în exclusivitate, acestei mari personalități a timpului: Grigorie M. Buiucliu. Această cinstire din partea înaltului for al țării justifică, într-un fel, donația pe care Grigorie M. Buiucliu a lăsat-o, prin dispoziție testamentară, Academiei Române, donație echivalentă cu suma de un milion de lei, o sumă enormă pentru acea vreme. Faptul a fost atestat și de Decretul Regal din 13 februarie 1913, semnat de Regele Carol al României — prin care „Academia Română este autorizată să accepte legatul universal lăsat de defunctul Gr. M. Buiucliu prin testamentul olograf din 1 August 1912”. Donatorul a mai lăsat, prin testament, sume de bani și bunuri imobiliare, în afara rudelor apropiate, unor așezăminte: Biserica armeană din Iași, Catedrala armeană din București (în plină construcție la acea dată), Spitalul de copii „Caritas” din Iași. În afara celor de mai sus, s-a acordat Academiei Române „BIBLIOTECA ARMEANĂ” a defunctului. El a menționat ca această bibliotecă să se constituie „un început pentru o Bibliotecă Orientală”, atrăgând atenția beneficiarilor testamentari să acorde, pe viitor, o importanță sporită studierii limbilor armeană, arabă, turcă și persană, deoarece literatura lor istorică poate fi folositoare țării. (N. Iorga, scria în 1914: „E o rușine pentru noi că nu avem în învățământul superior nici o catedră pentru studii orientale, fiind o mare pagubă că nu putem întrebuința o sumă de izvoare scrise în aceste limbi, între altele Cronica armenilor din Camenița”). Donatorul a cerut ca în cazul în care Academia Română va achiziționa sau va institui burse, să se aibe în vedere limbile orientale mai sus menționate. „Catalogul Bibliotecii Armenești”, care se află la sfârșitul lucrării cuprinde două părți distincte: A.- Cărți în limbi europene (180 de titluri), între care și colecția revistei „Armenia”, publicată de Szongott Kristof (în limba maghiară); „Calendarul Bisericii ortodoxe armene din Răsărit” de Luca Samurcaș, Iași 1893; Lamartine: „Discurs prononcé au College armenien de Samuel Moorat a Paris”; Biblioteca institutului de limbi orientale (Lazarian); Byron — „Armenian Exercises and poetry” — text în limbile engleză și armeană, Veneția, 1886; Aivazovschi: „Album cu reproduceri fotografice” pe carton, lucrare nedatată; etc. B.- Cărți în limbi orientale (260 de titluri) între care: „Biografia lui Manuc bey Mirzaian” (lipsește numele autorului și localitatea unde a fost tipărită); „Mechitar și elevii săi” — Veneția, 1749; „Descrierea emigrării armenilor din Persia în Rusia” — Moscova, 1832; „Harta Armeniei” — geografia antică, Veneția — 1849).
Izvoare:
Enciclopedia „Cugetarea” — p. 137;
Eugen Panighianț: „Grigorie M. Buiucliu” — schiță biografică în revista „Ararat”, nr. 57/1994.
