AUNEANU, Manole (1935-1993)

Ziarist, scriitor, editor. S-a născut la Galați, într-o fa­milie de armeni (Aunian), în ziua de 10 octombrie 1935. Liceul la „Vasile Alecsandri”, din orașul natal. Licența în filologie la Universitatea din București. Redactor la „Viața Nouă” din Galați, până în anul 1959; publicist-comentator, la „Scânteia”; secretar general de redacție la „Informația Bucu­reștiului” (1967-1976); redactor șef la „Urzica” (1977-1984); publicist-comentator la „Magazin” (1984-1989). În aprilie 1990 pune bazele „Com­­paniei Auneanu Libri­press”, având un sector de presă și editură „Excelsior”. Editează revistele periodice „Ghilotina” și „Apostrof”, apoi primele publicații de astrologie din presa post-belică: „Horoscop Magazin”, „Horus” și „Repere literare”. Ca scriitor debutează în 1959, în revista „Tribuna”. Publică o culegere de schițe „Cerul era aproape” (1961), într-un limbaj sobru și evocator. În 1965, îi apare „Des­tinul îngerilor”, povestiri și nuvele, în manieră jurnalistică, literaturizată, apoi în 1973 „Aventura nocturnă”, etiche­tată de critică „oaia neagră a anilor ‘70”, pentru oglindirea bolnavă a societății românești aflată în declin, carte tradusă în mai multe limbi străine. În anul 1993 îi apare „Noaptea disperaților”, analiză psihologică a dramelor existențiale. Obține două premii: Premiul revistei „Luceafărul”, pentru volumul de debut și Premiul internațional „Alek”, (proză scurtă), pentru „rafinamentul stilistic, suspansul epic și mi­ra­jul construcției literare”. Se stinge, prematur, din viață la vârsta de 58 de ani (25 de­cem­brie 1993) în București.