ZAHAREAN, Grigor (n.?-m.1827)
Arhiepiscop armean. S-a născut la Cetatea-Albă (Basarabia). Avea o minte ageră, voință, era bun administrator, dar și intrigant fără pereche. După ce a fost înscăunat episcop trebuia să fie trimis ca șef al Bisericii Armene din Rusia, dar enoriașii de acolo au declarat că îl recunosc pe Eprem Toragați ca șef al lor, iar pe Zaharean îl vor goni cu rușine. Atunci Grigor, care se găsea în relații amicale cu patriarhul Constantinopolului, izbutește să fie delegat al acestuia, la conducerea arhiepiscopiei cu sediul în Moldova. Din cauza intrigilor și a împotrivirii rușilor, G. Z. fu destituit din scaunul episcopal al Moldovei în 1806. Totuși, prin protecție, Grigor Zaharean va fi repus în drepturi și recunoscut ca arhiepiscop al Armenilor din Moldo-Vlahia. Pacea de la București (1812) îi va reduce limitele lui Grigor, și acesta este nevoit să se mute la Chișinău, cu titlul de arhiepiscop al Armenilor din Basarabia, până la moartea sa (22 iulie 1827). A fost înmormântat la mănăstirea Hagigadar, de lângă Suceava. (Enciclopedia „Cugetarea”, București, 1940, p. 375). După alte izvoare (vezi Anuarul de cultură armeană „ANI”, București, 1942-43), publicistul basarabean G. Bezviconi mărturisește că arhiepiscopul armean Zaharean Grigor ar fi fost una din cele mai însemnate figuri ale Armenilor din România. A fost omul de încredere al arhiepiscopului Iosif (Hovsep) Argutian, a cărui jurisdicție episcopală, pe vremea războaielor turco-rus, se întindea și peste Principatele Române. În 1790, arhiepiscopul Argutian a călătorit prin Moldova confirmând adoptarea unui regulament de către armenii din Botoșani. (V. Mestugean: „Istoria Armenilor”, volumul II, București, 1926)
