ZAHAREAN, Grigor (n.?-m.1827)

Arhiepiscop ar­mean. S-a născut la Cetatea-Albă (Basarabia). Avea o minte ageră, voință, era bun admi­nistrator, dar și intrigant fără pereche. După ce a fost îns­căunat episcop trebuia să fie trimis ca șef al Bisericii Ar­mene din Rusia, dar enoriașii de acolo au de­clarat că îl recu­nosc pe Eprem Toragați ca șef al lor, iar pe Za­harean îl vor goni cu ru­șine. Atunci Gri­gor, care se găsea în relații amicale cu patriarhul Cons­tan­tinopolului, izbutește să fie delegat al acestuia, la conducerea arhiepiscopiei cu se­diul în Moldova. Din cauza in­trigilor și a împotrivirii ru­șilor, G. Z. fu destituit din scaunul episcopal al Mol­dovei în 1806. Totuși, prin pro­tecție, Grigor Zaharean va fi repus în drepturi și recu­noscut ca ar­hiepiscop al Ar­me­nilor din Moldo-Vlahia. Pacea de la București (1812) îi va reduce limi­tele lui Grigor, și acesta este nevoit să se mute la Chi­șinău, cu titlul de arhiepiscop al Ar­menilor din Basa­rabia, până la moartea sa (22 iulie 1827). A fost înmormântat la mănăstirea Hagigadar, de lângă Su­ceava. (Enciclo­pedia „Cu­getarea”, București, 1940, p. 375). După alte iz­voare (vezi Anuarul de cultură armeană „ANI”, Bucu­rești, 1942-43), publicistul basara­bean G. Bez­viconi mărturi­sește că arhiepiscopul ar­mean Zaha­rean Grigor ar fi fost una din cele mai însemnate figuri ale Armenilor din România. A fost omul de încredere al ar­hiepiscopului Iosif (Hovsep) Argutian, a cărui jurisdicție episcopală, pe vremea războaielor turco-rus, se întindea și peste Principatele Române. În 1790, arhiepiscopul Argutian a călătorit prin Moldova confirmând adoptarea unui regulament de către armenii din Botoșani. (V. Mestugean: „Istoria Ar­menilor”, volumul II, Bucu­rești, 1926)