ZADIK, Iacob (1867-1970)
General de divizie. În campania armatei române din 1918-19, eliberează Bucovina. S-a născut într-o comună din județul Iași, în ziua de 8 decembrie 1867, dintr-o familie veche moldovenească de obârșie armeană. Familia Zadik (paște în armenește) se înrudea cu familiile Missir, Kapri, Pruncu, Goilav, Buiucliu și Kesim. A urmat la București Școala de ofițeri (1888), Școala specială de artilerie și geniu (1890), Școala Superioară de Război (1898). În războiul de întregire națională, a fost șef de Stat Major al Armatei de Nord, apoi al Armatei I, secretar general al Ministerului Munițiilor și Materialelor de Război, iar de la 1 februarie 1918, până în aprilie 1920, comandant al Diviziei 8. „Guvernul Marghiloman, printr-unul din ultimele sale acte, decidea trimiterea ajutorului necesar românilor bucovineni. În acest scop se ordona Diviziei 8, aflată sub comanda generalului Iacob Zadik, ca împreună cu toți grănicerii și jandarmii aflați în serviciu pe frontiera Bucovinei să ocupe fără întârziere localitățile Ițcani și Suceava, și apoi, progresiv, întreaga provincie, inclusiv Cernăuții”. (Din volumul „În apărarea României Mari”, Editura Enciclopedică, București 1994, p. 84). În momentul când trupele române se pregăteau să intre pe teritoriul Bucovinei, generalul Zadik a adresat un Ordin de zi, edificator pentru spiritul de care era animat și sentimentele cu care pășea pe această veche moșie românească: „Ostași, vouă v-a păstrat soarta norocul a păși cei dintâi pe pământul scump al Bucovinei. Fiți mândri și arătați-vă demni de încrederea ce s-a pus în voi. (…) Doresc spornicie pasului ce faceți și vă zic: Cu Dumnezeu înainte”. La 29 decembrie 1919, Camera și Senatul României ratificau în unanimitate actul prin care „Bucovina în cuprinsul granițelor sale istorice este și rămâne de-a pururea unită cu Regatul României”. (Ibidem, p. 89).
Izvoare:
Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan: „În apărarea României Mari – campania armatei române din 1918-1919”, Editura Enciclopedică, p. 89.
