VANIC, Anton
Casa Anton Vanic de pe Calea Victoriei
Politician, fost membru în Consiliul municipal din București, în trei rânduri, între anii 1885-1902. Descendent al unei familii de armeni reputați din Bucureștiul sfârșitului de veac, el a fost unul dintre reprezentanții comunității armene, care a făcut parte din delegația de primire a Regelui Carol I, în vizită la Biserica Armeană din București, cu ocazia venirii în țară a Arhiepiscopului Horen Nar-Bey de Lusignian (vezi articolul lui V. Mestugean, în „Ararat”, anul XII, nr. 144 din 1937). Vanic a fost proprietarul uneia din casele istorice, arhicunoscute, din București, situată pe artera principală a orașului (Calea Victoriei de azi). Istoricul armean, Suren Kolangian (S.U.A.), ocupându-se de istoria armenilor din București, a publicat în revista, „Ecimiadzin” din Armenia, (1951 nr. 1-2), o reconstituire a Casei Vanic. Se spune că aici s-ar fi născut omul politic Alexandru Lahovari. Casa a intrat în posesia lui Anton Vanic după a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și a rămas în proprietatea sa până în anul 1915, când a fost vândută de moștenitori, Băncii Ilfov, pentru suma de 4,9 milioane de lei. (vezi George Potra – „Din Bucureștii de altădată”, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1981). În casa lui Vanic, erau adăpostite, la etaj, sediul Partidului conservator și redacția ziarului „Timpul”. Tot aici, se adunau valori politice ale țării: Lascar Catargiu, Take Ionescu, Nicu Filipescu, Gh. Cantacuzino-Nababul, Alexandru Lahovari și alții, numiți în presa vremii „ciocoii de la clubul Vanic”.
Izvoare:
Edvard Jeamgocian: „Casa Vanic”, în „Ararat”nr.62/1994.
