TRANCU-SĂVESCU, Eufrosina (1882-1971)
Profesoară, personalitate a învățământului nemțean, conducătoare de școală. A fost sora mai mică a lui Grigore Trancu-Iași, figură proeminentă a vieții politice românești și a învățământului superior comercial, și a Martei Rainer, prima femeie în istoria chirurgiei de la noi. Eufrosina Trancu, fiica lui Lazăr Trancu, rămâne la patru ani, în 1886, orfană de tată, pândită de mizerie căci un incediu mistuie aproape toată averea tatălui său. E crescută de o mătușă din Botoșani, Hopsida Ciomac, femeie cu avere. La început urmează cunoscutul institut școlar ținut de Emilia Humpel, sora lui Titu Maiorescu, dar lipsurile materiale o determină să părăsească acest institut ca să se înscrie, pe baza obținerii unei burse, la Școala Normală de institutoare „M. Sturza” din Iași. „Dacă n-a fost totdeauna prima pe școală, a fost mereu prima în clasa ei”, afirmă sora ei Marta Rainer în volumul „File de jurnal”, apărut în 1982. Termină această școală prima, între 54 de absolvente. Între 1904-1916 este institutoare la Galați. Susține examene de diferență la liceu, apoi se înscrie la Facultatea de litere a Universității din București, specialitatea filologia modernă. Absolvă facultatea cu „Magna cum laudae”. Între 1913-14 obține o bursă a Casei Școalelor pentru cursuri de limba germană la Universitatea din Berlin. Izbucnește Primul Război Mondial și e silită să revină în țară. Vreme de 23 de ani (1916-1939) va funcționa ca profesoară la Galați, apoi la Piatra Neamț primind sarcina de directoare a școlii Normale. Prin eforturile ei, în câțiva ani obține un local nou, cu laboratoare, cabinete, un corp didactic bine pregătit și închegat. Școala pe care a condus-o s-a impus printre cele mai bune din Moldova. Pentru destoinicia ei, Eufrosina Trancu-Săvescu primește numeroase distincții, printre care și unele acordate pentru munca gratuită depusă ca soră de caritate la spitalele de campanie în vremea Primului Război Mondial: „Crucea de război”, în 1921, „Crucea Regina Maria de aur”, „Médaille des épidémies” în argint, acordată de Republica Franceză în 1917 și „Palmes académiques” cu gradul de ofițer. Truda ei de ani de zile și-a găsit rostul în versurile lui Vlahuță, dintr-un volum aniversativ: „Trudește făcătorule de bine/Veni-vor roiuri alții după tine/ Și vor culege rodul-bogăția”. La 20 iulie 1971, Eufrosina Trancu-Săvescu trece în eternitate. (Profesor Dr. Victor Andrei).
