TOKATLIAN, Onig

S-a născut la Brăila. După ce termină liceul german din București, se înscrie la Școala de ofițeri de marină, unde obține gradul de aspirant în rezervă. În anii următori se îmbarcă pe diferite nave ale Serviciului Maritim Român. Între anii 1935-1939 se află ambarcat pe nava „Alba Iulia”, fiind apreciat pentru destoinicia și inteligența sa. În perioada 1941-42, se va afla pe bordul vasului „Balcic”, în funcția de ofițer I (secund), efectuând transporturi maritime pe traseul Istanbul-Pireu-Patras, cu cap de linie Trieste și înapoi. În 1942, pentru merite deosebite în slujba țării și a Flotei Române, i se atribuie Ordinul „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute Militară, cu gradul de Cavaler. În 1943, Tokatlian este numit pe nava „Danu­bius”, cu care efectuează trans­­porturi militare pentru frontul răsăritean. Apoi, preia conducerea navei mixte „Ar­dealul”, tot pentru transporturi militare. Urmează operațiunea 60.000, denumire codificată însemnând „evacuarea Cri­meii”, care s-a desfășurat între 14 aprilie și 13 mai 1944. Comandantul vasului „Ardealul”, Onig Tokatlian, reușește să salveze din Crimeea militari români, germani, slovaci, precum și un tonaj important de material de război. După încheierea războiului, a mai navigat pentru puțină vreme, trebuind să se retragă. S-a stabilit în București. Într-o zi, a lunii ianuarie din anul 1946, încetează din viață, fiind găsit mort în locuința sa, îmbrăcat în uniforma de gală de locotenent de marină.


Izvoare:

Simion Tavitian, articol (în memoriam), publicat în revista „Marea Neagră” din Constanța.