TATOS, Gabriel (1871-1927)

TATOS GabrielFost medic primar al orașului Fălticeni și șef al secției me­dicale la spitalul „Stamate”. A făcut parte dintr-o veche familie armeano-moldovenească. În cadrul Așezămin­telor din Iași (1840), întâlnim numele membrilor familiei Tatos din Fălticeni: Mahdesi Tatosian, Garabet Hagi Ta­tosian și An­ton Tatosian (vezi: „Comu­nitățile armene din România”, Botoșani, 1914 pp 19-21, tipografia B. Sard­man). O familie Tatos s-a aflat și la Botoșani, Donig Tatos, în 1851, și Aurelia Tatos, în 1911, cunoscuți ca sprijinitori ai Bisericii armene din acel oraș. Revenind la unul din descendenții familiei Tatos din Făl­ticeni, doctorul Gabriel Tatos s-a născut în satul Hârtop, de lângă Fălticeni (fosta moșie a părinților). Mama lui Gabriel făcea parte din familia Baron Kapri din nordul Moldovei. Primii ani de școa­lă, G.T. le urmează la Ins­­titutul Caracaș din Iași, școa­la particulară a armeanului Ha­ceres Caraca­șian, care a funcționat între anii 1866-1892. Liceul, la Ins­titutele Unite. În anul 1898 se înscrie la Facultatea de Me­dicină din București și obține diploma de doctor în medicină (1904). După terminarea stagiului medical pleacă la Paris, pentru studii de perfecționare. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca medic militar, ajungând la gradul de colonel în rezervă. Se stinge din viață în anul 1927. Colegii lui de spital și locuitorii Fălticenilor i-au ridicat, in memoriam, un bust de bronz în curtea spitalului „Stamate”. „Cine nu l-a cunoscut? Cui nu i-a spus o vorbă bună cât a fost în viață? A fost doctorul cu totul gratuit al funcționarilor, al pensiona­rilor, al muncitorilor și în defi­nitiv al tuturor acelor sărmani, lipsiți de mijloace, fără deosebire de religie” (Din „Curierul Fălticean” din 1938, cu prilejul dezvelirii bustului doctorului Gabriel Tatos).


Izvoare:

Edvard Jamgocian (S.U.A.) — „Familia Tatos din Fălticeni” în „Ara­rat” nr.48/1994;

Vlad Bănă­țea­nu: „Armenii în toponimia românească și toponimice românești de origine armea­nă în „Studii și Cercetări Ling­-vistice”. Anul XI, nr. 2, p. 214.