ȘAHIGHIAN, Alexandru (1901-1965)

Scriitor, dramaturg, pu­blicist. S-a născut în Bucu­rești. Între cele două războaie mondiale colaborează intens la presa democratică și anti­fascistă cu versuri și reportaje. O culegere de versuri având titlul „Scris cu stânga” i-a fost interzisă. Ulterior, autorul le-a inclus în volumul „Pasărea măiastră” (1961). După anul 1944, Alexandru Șahighian, devine secretar al Uniunii Scriitorilor. Publică narațiuni aventuroase, destinate copiilor și adolescenților: (Rici-Rici, 1948; Dacă numeri până la zece, 1953; Coiful de aur, 1962; Râul fierbinte, 1965). Cunoscutul critic și is­toric literar, Valeriu Râ­pea­nu, releva că principala trăsătură a ființei povestitorului Ale­xan­dru Șahighian este gingășia, ceea ce i-a permis să se a­plece cu căldură asupra lumii celor mici, cărora le-a închinat, cu precădere, condeiul său. Începând cu preșco­larii și până la vârsta adolescentină, nici-o categorie din generația viitorului nu l-a lăsat indi­fe­rent pe scriitor. Eroii lui urcă, la vârsta adolescenței, într-un peisaj muntos, plin de poezie și, descoperă un râu fierbinte, la propriu, dar și șuvoiul in­candescent al dragostei. (Râ­ul fierbinte) În toate nara­țiunile sale pentru copii, Ale­xandru Șahighian a știut să reverse din plin gingășia, tratându-și personajele, fie copii sau animăluțe de toate felurile, cu candoare și caldă duioșie. Lumea din scrierile sale sunt debordant optimiste. În „Povestea unei broscuțe”, sau „Povești adevărate”, sunt narațiuni în care scriitorul revarsă o imensă bunătate. Alexandru Șahighian a scris și teatru. „Pensiunea doamnei Stamate”, „Domnul director general”, „Nepotul din Giur­giu” au fost comedii savu­roase, care s-au jucat cu succes pe scenele teatrelor din București și din provincie. A tradus, în colaborare, piesa „Argilă și porțelan” a dramaturgului leton Arvid Gri­gulis. A plecat, într-o zi din anul 1965, de pe patul ace­luiași spital, în aceeași lu­nă, suferind de aceeași crâncenă boală, ca și fratele său, regizorul Ion Șahighian.

Izvoare:

Ioan Masoff, „Tea­trul Românesc”, volumul VIII, Editura Minerva, Bucu­rești 1981;

Dicționarul En­ciclopedic Român, București 1962 p. 571;

Tita Botez, „Ale­xandru Șahighian” (în memoriam), în Ararat nr. 75/1995.