NORADUNGHIAN, Mihail (n?-1951)

NORADUNGHIAN MihailReprezentant de frunte al masoneriei din Ro­mâ­nia. Încă din anul 1923, Mi­­hail Noradunghian făcea parte din organismul superior de conducere al Ordinului Masonic Național format din 33 frați. A avut gradul 33, cu titlul de Suveran Mare Co­man­dor de onoare al Supre­mului Consiliu de 33 din Ro­mânia. În ziua de 30 oc­tombrie 1924, are loc Con­ventul anual al Marii loji Naționale, în cadrul căruia Mihail Noradunghian, Mare Maestru de onoare al MLNR, se asociază ideii ca masone­ria să aibă un singur scop, acela de a consolida Statul unitar național Român, pu­nându-se astfel necondiționat, în serviciul țării. În anul 1926 Mihail Noradunghian consi­deră într-o scrisoare deschisă adresată ziarului „Cuvântul” că, sprijinul dat Supremului Consiliu de 33 al României are „un caracter național și patriotic, în scopul de a se elibera din pretenția absurdă, ilegală și antinațională a celor ce voiau să pună o obediență masonică națională sub tutela unei loji, depinzând de o obediență străină. Să pună în­tr-un cuvânt, Masoneria Na­țio­nală Română sub tutela străinătății”. În anul 1944, luna decembrie, la inițiativa lui M.N. francomasoneria română hotărâște să activeze legal. Se constituie un nou Suprem Consiliu, al cărui Ma­re Maestru este ales Mihail Noradunghian. În iunie 1948, la sfatul ziaristului N.D. Co­cea, Marele Maestru Nora­dunghian împreună cu G.C. Grigoriu hotărâsc ca atât Su­premul Consiliu de 33, cât și Consiliul Federal al Marii Loji Naționale din România să pu­nă Ordinul Masonic Român în adormire. În același timp, din ordinul autorităților de stat se impune Marii Loji Naționale din România „închiderea pro­vizorie a lojilor, pentru a permite membrilor săi să-și îm­plinească obligațiile lor cetă­țenești în cadrul brigăzilor de muncă de folos obștesc”. În vara anului 1948 a revenit aceluiași Mihail Noradunghian sarcina de a trata cu statul comunist predarea bunurilor și a arhivei Ordinului masonic Român. Au urmat ani de persecuție pentru liderii ma­so­neriei românești. În anul 1951 M.N. încetează din viață și este înmormântat în Cimitirul armenesc din București. Pe piatra funerară se pot desluși însemnele masonice ale gra­dului său și următorul text: „Prea puternic suveran, Mare co­mandor al Supremului Con­siliu de gradul 33 și ultim al României”.


Izvoare:

Varujan Vosganian – „O figură tragică a ma­soneriei române: Mihail Noradunghian” (prezentare și adaptare după lucrarea „Ordinul Masonic Român” de Horia Nestorescu — Băl­cești; Ararat, nr. 35/1993).