KHINTIRIAN, Harutiun (1870-1959)

Scriitor, publicist erudit, fondator de publicații în limba armeană; primul consul general al Armeniei în Româ­nia. S-a născut la Constan­tinopol (8 decembrie 1870). După ce parcurge etapele învă­țământului primar și liceal se înscrie la Institutul „Ghe­tronagan”, unde devine coleg cu poetul Arșag Ciobanian, poet și mare animator al lite­raturii armene. Arșag Cioba­nian a vizitat România în anul 1933, la invitația profesorului N. Iorga, cu care prilej a ținut o seamă de prelegeri despre cultura armeană. Harutiun Khintirian se stabilește în Ro­mânia, mai întâi la Galați, apoi la Constanța (1896), ca în cele din urmă să devină funcționar în București, la So­cietatea de asigurări „Națio­nala”. În 1918, după încheie­rea ostilităților militare, H. K. fondează Uniunea Armenilor din România, devenind și pri­mul ei președinte. În această calitate, având sprijinul auto­rităților române, H. K. elibe­rează pe numele Uniunii, „Bu­letine de naționalitate” tuturor refugiaților armeni, supravie­țuitori ai masacrelor otomane. În aceeași perioadă, guvernul Armeniei propune României înființarea unui consulat ge­neral și numirea lui Harutiun Khintirian în funcția de prim consul general în București, începând cu data de 1 ianua­rie 1922. Se mai înființează și două subconsulate la Cons­tanța (vice consul Givan Altu­nian) și la Galați (vice consul Simion Kehaian). Între anii 1933-34, Harutiun Khintirian editează în București o publicație bilunară în limba ar­mea­nă, cu caracter satiric, intitulată „Knaper” (Som­ni­ferul), iar tipografia „Hai Mamul” îi tipărește o culegere de fabule. În colaborare cu prozatorul și poetul Eduard Kolangian, H. K. scrie două comedii: „Bănu­i­torul” și „După 100 de ani”. Perso­nalitate marcantă a lite­raturii armene din acea vre­me, H. K. este primul tălmăcitor fidel în limba armeană a fa­bulelor lui La Fontaine și a poeziei eminesciene. Publică în „Alma­nahul armenilor din diaspora” (1941), traducerea poeziei „Mor­tua est” de Mihai Emi­nes­cu. La vârsta de 89 de ani, Harutiun Khintirian se stinge din viață (1959) și, es­te în­mormântat la cimitirul ar­menesc din București. Prin bună­voința fiicei sale, Satenic Bul­găr-Khintirian și a istorio­grafului Suren Kolangian, bogata arhivă a primului consul general al Armeniei în România a fost donată Bi­bliotecii Casei culturale ar­mene din Bucu­rești.

Izvoare:

Suren Kolangian: „Primul consul general al Armeniei în România” — Revista Ararat, nr. 39/1993;

„Almanahul armenilor din România” (redactor H.C. Adrusan), 1925;

Almanahul „Masis”, București (redactor M. Bodurian), 1923.