JORA, Mihail (1891-1971)
S-a născut în orașul Roman. Compozitor, profesor emerit, unul dintre cele mai reprezentative figuri ale muzicii românești. Descinde pe linie maternă dintr-o veche familie armenească stabilită de multă vreme în Moldova. Din aceeași familie s-a ridicat și Paul Ciuntu (unchiul lui Jora), compozitor, pianist, dirijor, profesor deosebit de apreciat la vremea sa, însușiri pe care le regăsim și la Mihai Jora. De altfel „unchiul Ciuntu” a fost cel care și-a convins nepotul să îmbrățișeze cariera muzicală, în ciuda dorinței tatălui său, care vroia ca băiatul să ajungă jurist. Și Mihail Jora a ajuns la Conservatorul din Leipzig, în clasa unui reputat profesor și pianist Robert Teichmüller. Apoi la Paris. În ceea ce privește ramura paternă, Jora se trage din străvechi familii moldovenești de comandanți de oștire, dregători, cărturari, dintre care antecesorii săi cei mai apropiați, tatăl și bunicul, luaseră parte, alături de marile personalități ale secolului trecut: M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, Vasile Conta, C. Negri, la principalele evenimente istorice ale timpului. (Infirmitatea lui Mihail Jora este datorată eroismului de care a dat dovadă, ca tânăr ostaș, luptând pe front în Primul Război Mondial). Mihail Jora s-a format într-un mediu social și intelectual în care se numărau pe lângă mari personalități românești, și valoroși muzicieni de origine armeană: Sofia Teodoreanu, profesoara lui Jora de teorie și solfegii la Conservatorul din Iași, Florica Muzicescu, Emanoil Ciomac, cu care a legat o prietenie pe viață, Garabet Ibrăileanu, fostul său profesor la Liceul Internat din Iași și prieten apropiat al familiei Ciuntu. Însăși figura lui Mihail Jora, dominată de nasul acela puternic reliefat de „hai” (armean), îi dădea un caracter autoritar profilului său. A educat o pleiadă întreagă de compozitori la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. Obține premiul „Enescu”, cu suita simfonică în Re minor în anul 1915. Între 1928 și 1934 este director de programe muzicale la Radio. A fost ales membru al Academiei Române. Drept recunoștință, după trecerea în neființă a maestrului, s-a creat Fundația „Mihail Jora”, care acordă premii anuale pentru interpreții de lieduri. „Pronunțând numele acestui ilustru compozitor – simt emoția împlinirii și a celebrei coregrafe Floria Capsali, în dansul de caracter, în stilul cel mai românesc, datorită scrierilor muzicale ale lui Jora. Dansul de caracter românesc, prin șlefuire, a ajuns la rangul de dans universal” (Maestrul coregraf Mitiță Dumitrescu); „Am avut mândria de a ucenici la două celebrități de spiță armeană, Jora și Haciadurian, la acesta din urmă făcând aspirantura. Între cei doi mari creatori există o corelație. Și Jora și Haciadurian au fost mari poeți ai armoniei. Creațiile de balet ale ambilor compozitori au nuanțe exotice orientale, sunt adevărate triumfuri ale baletului universal” (compozitor Theodor Grigoriu). „Infirmitatea lui Jora era datorată eroismului de care a dat dovadă luptând pe front. Decorația pe care o primise era singura de care se prevala, față de toate celelalte titluri primite de-a lungul vieții, fiind esențialmente un om modest” (Lizette Georgescu-Manissalian, solistă de lieduri, pianistă). Creația: Curtea veche, La piață, Când strugurii se coc, Întoarcerea din adâncuri (toate, muzică de balet). Suite simfonice: Priveliști moldovenești, Poveste indică (poem simfonic), Burlesca pentru orchestră, Simfonia în Do, „Mărire ție patria mea”, Muzică de cameră, instrumentală și vocală: Suită mică pentru vioară și pian; Cvartet de coarde (Paris 1926); Sonată pentru pian, București, 1942; Poze și pozne, piese mici pentru pian, București 1955; 13 preludii, piano solo, 1960; Cinci lieduri pe texte germane, 1914; Cinci cântece, voce și pian pe versuri de Octavian Goga, 1930; Muzicologie: Paul Ciuntu, schiță monografică; Minunea Enescu; George Enescu întemeietor de școală muzicală românească ș.a. A încetat din viață în anul 1971.
Izvoare:
Dicționar Enciclopedic Român, București 1962, p. 930;
Enciclopedia „Cugetarea”, București 1941, p. 457;
Mic Lexicon – Compozitori și Muzicologi Români, București 1965, p. 205;
Mihail Jora (la centenarul nașterii sale) articole în „Ararat” nr. 14/1991 și nr. 19/1992 – Meliné Poladian-Ghenea: „Trăsăturile armenești ce apar în creația lui Jora” și Lizette Georgescu-Manissalian: „Mihail Jora”.