FRENKIAN, M. Aram (1898-1964)

Aram_FrenkianProfesor universitar, renumit orientalist și mai cu seamă elenist. S-a născut la Constanța (19 martie 1898), primind la botez numele regelui legendar al Armeniei, Aram. Absolvă liceul „Gheorghe Lazăr” din București, apoi cursurile Universității din Cernăuți. În anii 1926-1928 continuă studiile la Paris, ridicându-și la cote superioare performanțele specializării în filosofie, limbi clasice și orientale. Reîntors în țară, își trece doctoratul în litere și filosofie cu „Magna cum laudae”, susținând cu brio lucrarea: „Cosmologia lui Heraclit din Efes”. În 1937 devine asistent la facultatea de literatură și filosofie din Cernăuți, catedra de limbă și literatură greacă. În 1940 se transferă la Universitatea din București. Este numit conferențiar la catedra de literatură și filosofie greacă, ulterior profesor, până la sfârșitul vieții (10 noiembrie 1964). Poliglot de prestigiu, profesorul Aram M. Frenkian a scris deopotrivă în limbile română, germană, franceză, italiană. Vorbea curent armeana și turca. În ultimii ani ai vieții s-a preocupat și de studiul limbii armene clasice, interesându-se de vechii filosofi armeni. Dragostea pentru limba, literatura și filosofia greacă i-a rămas însă neștirbită. De altfel, în aria vederilor sale științifice, studiile asupra filosofiei grecești au fost întotdeauna pe prim plan. Având preocupări s-a dedicat unor studii de matematică. A publicat nu mai puțin de 40 de lucrări,  ce-au fost scrise în numeroase limbi de circulație mondială. Între 1932-1937 lucrările sale științifice au fost consacrate, în primul rând, studiilor comparative asupra esteticii platoniciene și aristotelice, perioadei neosocrațiene, confirmându-l ca elenist de prestigiu, la care se adaugă studii legate de Homer, realismul grec, Euclides, Platon, Parmenide și Plotin, explicația geloziei vechilor zeități grecești din lucrarea „Fiul omului”, precum și studii despre Socrate. Profesorul Aram M. Frenkian face referiri la filosofia modernă consacrând o serie de studii lui Freud și Bergson. De asemeni este atras și de studiul filosofiei Orientului, având ca arie geografică Egiptul, Orientul apropiat, India, căutând interferențe între învățăturile acestora și gândirea greacă. Rezultatele cercetărilor lui s-au materializat în lucrări ca „Epopeea lui Ghilgameș”, „Poemele homerice”, „Scepticismul grec și filosofia indiană”, toate primite cu mare interes în țară și în străinătate. A dedicat pagini substanțiale lui Aristotel, concepțiilor lui Euripide cu privire la zei și tragismului lui Sofocle. A dedicat ani de studiu concepțiilor filosofice ale grecului Diogenes Laertios. În anul 1957 Aram Frenkian face parte din grupul de intelectuali care fondează în București, pe lângă Institutul de istorie, filiala de orientalistică, făcând parte din conducerea ei. A fost cooptat, totodată, în colegiul de conducere al publicației de mare prestigiu: “Studia et Acta Orientalia”. A plecat dintre noi, de timpuriu, în plină putere creatoare. În sertarele biroului său se găsesc, încă, numeroase și prețioase manuscrise care urmează a fi editate. A fost un exemplu de dăruire și modestie și prin aceasta, de autenticitate. Profesorul Aram M. Frenkian, a făcut parte din comunitatea armeană din București. A fost în strânsă prietenie cu intelectualii armeni, precum academicianul K. Zambaccian, profesorul H. Dj. Siruni, președintele de onoare al Asociației orientaliștilor din România, Grigore Avakian și alții. Un apropiat al lui Aram Frenkian, publicistul Arșavir Acterian, notează în publicația de limbă armeană „Nor Ghiank” din București (Nr. 9/1995) unele amintiri: “Știam că avusese mai multe infarcturi și auzisem că moartea a survenit într-un autobuz, instantaneu. Fusese o mândrețe de om, înalt, bine clădit, frumos, amabil, elegant în vorbă și în comportare, doldora de învățătură, știind de toate. Când aveam un ștand de cărți în fața Spitalului Colțea (1959), mă vizita ades, ba chiar îmi dădea o mână de ajutor. Stăteam de vorbă îndelung între două vânzări. Zambaccian, care de obicei era destul de zgârcit și aspru în aprecieri, vorbea cu deosebită prețuire despre Aram Frenkian, filolog erudit și orientalist, ce multă vreme șomase, negăsind întrebuințare în cultura românească. Abea după cel de-al doilea război mondial A. F. a fost numit profesor universitar. Aram Frenkian fusese căsătorit cu o Flondoră, dintr-o familie de oameni bogați din Bucovina”. Se află înmormântat la cimitirul armenesc din București. Dintre lucrările tipărite: „Scepticismul grec – Filosofia indiană” (1957); „Etudes de philosophie présocratique” (1933); „Le monde homérique. Essay de protophilosophie grecque” (1934); „L’orient et les ori­gines de l’idéalisme subjectiv dans la pensée européenne” (1946); „Plotin et l’Orient” (neterminată); „Viețile și doctrinele filosofilor” – apărută în limba greacă și tradusă de C. Balmuș (1963); „Sextus Empiricus”, Opere filosofice, volumul I, traducere (1965); „Curs de istoria literaturii grecești – Epoca clasică” (Secolele al V-lea și al IV-lea î. e. n.) 1962; „Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide” (tipărită postum – 1969); „Apollodores sau Despre bă­trânețe”, „Dialog socratic”, lucrare tradusă și multigrafiată de Catedra de limbi clasice și orientale a Universității din București (1978); „Scrieri filosofice”, volumul I, în care sunt incluse Dialogul socratic și șase studii filosofice comparatiste, unele traduse din limba franceză (1988).


Izvoare:

Virgil I. Ionescu, „Aram M. Frenkian”, (Revista Ararat, nr. 76/1995);

Antranig Andonian, „Un mare elenist și orientalist din România” (Revista Ararat, nr. 11/1991).