BĂNĂȚEANU, Vlad (1900- 1963)

Renumit lingvist, orientalist, armenolog român. S-a născut la 22 august 1900 la Timișoara. După absolvirea Universității din Cernăuți (1918-1923) își continuă studiile la Londra, Paris și Dublin (1924- 1932). A studiat cu celebrii armenologi Antoine Meillet și Frédéric Macler. A predat armeana clasică (grapar) și istoria poporului armean la Universitățile din Cernăuți și București, cât și la Institutul de Istorie al Academiei Române. În 1937 înființează și conduce până în anul 1944, revista trimestrială „Revue des Etudes indo- europénnes”. În 1958 a început să editeze revista „Studia et Acta Orientalia”, organ al Asociației Orientaliștilor din România. Articolele sale de armenologie se referă la istoria comunității armene din România, cât și la toponimiile de origine armeană din România. În anul 1938 profesorul Vlad Bănățeanu dă la lumină o elegantă broșură, splendid ilustrată, despre „Armenii în istoria și în viața românească”. Tatăl lui Vlad Bănățeanu, pe nume Paszkiewicz, era originar din Lituania. S-a strămutat la Lwow, centru economic și cultural prin excelență armean, iar de aici în Bucovina de nord. Este transferat la Timișoara, ca funcționar în administrația chesaro-crăiască de care aparțineau deopotrivă Lwowul, Bucovina și Banatul. Aici la Timișoara vede lumina zilei în anul 1900 Wlodzimiez Paszkiewicz, din tată polonez din Lituania, și mamă armeancă. Numele polonez fiind greu de pronunțat cât și de ortografiat, viitorul profesor, cercetător și savant orientalist își ia numele de Vlad Bănățeanu, de-ndată ce-și începe studiile universitare în România. Poliglot, spirit practic, realist și totodată pasionat pentru știință, Vlad Bănățeanu studiază filologia comparată, istoria universală cu N. Iorga, chiar și Dreptul, în anii 1930- ‘36. Specializarea la Paris o face la „Ecole des Hautes Etudes”, cu reputatul savant J. Vendriès. Tânărul armenolog studiază în afară de filologia orientală limbile celtice, aprofundează limba irlandeză și graiul Britaniei de care era interesat în chip deosebit. Invitat în Armenia, profesorul Vlad Bănățeanu participă la un congres organizat la Erevan. Opera: Contribuțiuni la bibliografia românească veche, Cernăuți, 1924; Sur les désinences de l’indicatif parfait en latin, Paris, 1927; Die Legénde von König Dathl, Berlin, 1929; Câteva numiri grecești pentru noțiunea de „șef”, Cernăuți, 1933; Armenii din România, 1937; Primele începuturi literare în Armenia veche, 1937.


Izvoare:

Editura „Cugetarea”, București, 1940, p. 75; Rodica Ciocan – Ivănesăcu: Un mare armenolog — Vlad Bănățeanu, Revista Ararat — București, nr. 112/1996.