BALTAZAR, Apcar – sau Abgar (1880-1909)

Pictor. „Arta urcă culmi mai înalte, spre care foarte puțini pot să-și îndrepte pașii. Nevoiașii ce nu pot să urce să nu creadă că arta se va coborî la dânșii” – reflecție ce aparține pictorului Apcar Baltazar, artist remarcabil în complexul artelor plastice de la începutul se­colului XX. Pictorul Baltazar   s-a manifestat ca un temperament activ de inovator, teoretician și îndrumător al creației artistice pe care o gândește în spiritul universalității. Figură marcantă în istoria artelor plastice din România, Apcar Baltazar s-a născut la 26 februarie 1880 în București, într-o casă modestă de pe strada Silvestru, parte dintr-un cartier armenesc. Sângele armenesc ce-i curgea prin vine i-a transmis, ca un ecou al străbunilor, pasiunea copleșitoare pentru magia culorilor. De mic copil, Apcar și-a încântat ochii privind covoarele orientale din casa părintească. Școala primară a fost urmată la „Caimata”, iar studiile gimnaziale la liceul „Dimitrie Cantemir”. Având înclinație pentru pictură se înscrie la Școala superioară de artă, obținând o bursă, prin concurs, la clasa profesorului G. D. Mirea. Excelează ca autor de compoziții istorice (Capul lui Moțoc vrem!), portrete, peisaje, scene de gen, înfățișând adesea tipuri și aspecte din mahalalele Bucureștilor (Madam Ionescu cu cățelul – 1908, Muza mahalalei – 1908, La sârbi – 1909). Expoziția personală din anul 1907, deschisă la Ateneul Român a fost recenzată elogios de către Fr. Stork, în „Viața Românească”, din 4 februarie 1907. A fost considerat un artist de mare anvergură, dovadă, catalogul expoziției care a numărat 127 lucrări în ulei, acuarelă, desen, artă decorativă. O expoziție personală, în acea vreme, constituia afirmarea conștientă a unui adevărat talent și un eveniment de răsunet în lumea artelor. A avut numeroase colaborări la publicații de specialitate, cu caracter literar și critic, semnând cu pseudonimul Spiridon Antonescu: „Viața Românească”, „Convorbiri Lite­rare”, „Buletinul Comisiei Monumentelor istorice”, etc. Apcar Baltazar a creat o școală nouă: impresionismul coloristic. Într-o seară de toamnă a anului 1909, în urma unui atac de cord părăsește viața, dureros, la nici 30 de ani. Prietenul său, Tudor Arghezi, îi publică necrologul în „Viața Românească”. În anul 1936 la Ateneul Român se va deschide o expoziție, cuprinzând 57 uleiuri și 218 desene, închinată memoriei lui Apcar Baltazar, de către „Revista muzeului și a pinacotecii București”. Lucrările lui se află astăzi în marile muzee ale țării: Muzeul de Artă al României, Colecțiile Zambaccian, N. N. Ioanid, Dr. Severeanu, G. Oprescu și în colecții străine, cum ar fi la Paris, colecția   Dr. Dieulafoy. În capitala Armeniei (Erevan), Galeria de Artă îi adăpostește lucrarea grafică intitulată „Cap de copil”. Este autorul picturilor din Biserica Oțetari din București.


Izvoare:

Dicționarul Enciclopedic Român, București, 1962;

Enciclopedia „Cugetarea”, București, 1940;

Anaïs Nersesian: „Pictorul Abcar Baltazar”, Revista Ararat nr.34/1993.