BALOTĂ, Ileana (1927-1996)

Artistă recunoscută prin expozițiile personale de grafică, ceramică și tapiserie organizate atât în țară cât și în străinătate. S-a născut la Cluj, descendentă dintr-o veche familie de armeni din Gherla. În 1949 se înscrie la Institutul de Arte plastice „Ion Andreescu” din orașul natal. În 1955, după terminarea Institutului debutează la Expoziția de grup a absolvenților, cu lucrări de tapiserie. Prezintă, în același an, la Moscova, lucrări de grafică și tapiserie. Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Organizează 21 de expoziții personale, în țară și în străinătate și este prezentă la aproximativ 100 de expoziții de grup, din Franța, Spania, Marea Britanie, Germania, Portugalia, Elveția etc. Numeroase lucrări ale Ileanei Balotă se află în muzee din țară și străinătate. După 1990 expune mai ales în Franța și Belgia. Devine membru al Academiei Internaționale de Artă Modernă din Italia. Prestigiosul critic de artă Petru Comarnescu, notează în 1968: „Ileana Balotă e o artistă ale cărei tapiserii au adus triumful culorilor românești peste hotare”. Cela Neamțu – mărturisește în revista „Avantaje”, decembrie 1996: „Pentru mine Ileana Balotă e însăși tapiseria. Ea a fost creatorul de anvergură, care a îndrăznit să exploreze noi materiale tehnice pentru a reconsidera valorile primordiale ale firului și mecanicii tradiționale a țesutului”. În luna noiembrie a anului 1996, renumita galerie Mendon din Franța, programase să prezinte publicului opera și personalitatea unei artiste din România: Ileana Balotă. Din nefericire, invitația Ministerului Culturii din Franța nu a mai putut fi onorată. Cu o lună înainte de vernisajul expoziției, în septembrie 1996, artista trece în veșnicie, fără să-și trădeze crezul vieții sale: „A uni arhaicul și modernul cu luciditate, îndrăzneală și fervoare, într-o creație perfect organică, în care îți învestești cugetul și simțirea toată, iată ce încerc să fac”.


Izvoare:

Cela Neamțu: „Ileana Balotă”, revista „Avantaje” București, decembrie 1996;

Fabian Anton, articol în Ararat nr. 114-115/1996.